Dor de ochii ei…


Mă gândesc la el, acel tânăr. Cel pe care îl cunoşteam de ceva vreme. Are un defect: se teme să aibă încredere în oameni. Mi-a povestit că ar fi avut nevoie de ajutorul lor, dar nu l-a primit niciodată… mai mult de atât unii din ei l-au tratat cu vorbe şi priviri mieroase, l-au dus departe, l-au amăgit o vreme minţindu-l cum că totul este în regulă iar de aici drumul a fost scurt pâna la a-l arunca înapoi în singurătate. Nimănui nu i-a părut rău! Nimeni nu şi-a cerut iertare!

Acum îl înţeleg de ce caută să se transforme într-un anonim leneş ce va trăi doar pentru propria sa persoana. Îl aşteaptă o viaţă fără prea multe implicaţii aiurite şi sentimentale.

Cu acest caracter previzibil al lui trece în fiecare zi pe lângă o oarecare „Ea”. În drum spre servici obişnuieşte să o măsoare cu privirea mereu.

O adoră pe ”Ea” feminină pintr-un machiaj fin din umbre şi lumini, dar ochiul lui sensibil observă şi o categorie de femei cu o inclinaţie spre ieftin, banal şi de prost gust.

Nu a găsit răspuns la toate întrebările pe care şi le-a pus de la încheierea relaţiei lor. Mi-a spus cum că la unele din întrebări nici nu mai simte nevoia să işi răspundă sau să i se dea vreo explicaţie de undeva din afară. „Niciodata nu e prea tarziu?”… Şi cum rămâne cu lucrurile idioate care nu dor pe cine ar trebui să doară? E un drum lung şi din senin nu mai este vorba despre „suferinţă” ci despre „cel care trebuie să sufere”.

Îi ascultă şi îi priveşte pe cei cu care îşi bea cafeaua, dar greşeşte regăsindu-se în fiecare poveste tristă de viaţă pe care o aduc aceştia în discuţie. Ieri încerca să nu îi mai pese şi să caute ideea de confort. M-am împotmolit prin vorbe explicându-i că privarea lui de confort vine din interiorul său nu în totalitate din mediul extern. Dar cum avea sa gândească totul corect şi în avantajul său când tocmai situaţia aceasta nu era corectă faţă de propria-i persoană?

Îl privesc şi îmi pare cum că se schimbă de la o zi la alta. Duce o muncă psihică istovitoare plină cu detalii pe care înainte nu le observa, dar acum acestea se aruncă înspre el din răzbunare. Pe atunci aş fi avut nevoie de dezaprobarea lui în legătură cu fire-ai răzbunătoare ( dacă tot mi-am amintit)…

Şi cum înainte trăia în ironie, acum trăieşte în conştient, calculează şi prevede nesiguranţa şi  nu işi mai asumă riscuri fără de inţeles. A încercat să plângă odată, dar nu a reuşit pentru că l-au oprit  lucrurile spuse de ea..Acum are să îşi descopere  firea versatilă şi uşor introvertită.

Momentan văd în el …exteriorizată lipsa lui de egoism! El crede că este o calitate, eu cred ca este un mare defect!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Dor de ochii ei…&8221;

  1. Nu e singurul barbat care crede asta din pacate….poate ca totusi mai exista si unii care intr-un tarziu invata sa aiba incredere in oameni,dar tot din pacate pt multi e mult prea tarziu.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s