dovadă de iubire.

fragment din cartea Arta de a trai de Cristian Turcanu:

Iubirea este legea vieţii. Iubirea este chiar viaţa.

Ceea ce menţine unitatea creaţiei este legea iubirii. „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este porunca Vechiului şi Noului Testament. Şi această poruncă este o conseciţă a legii unicităţii. Nu există nimic în întreaga lume care să fie diferit de tine – şi atunci de ce să nu-l iubeşti?

„Să te am alături şi să te ocrotesc de azi înainte,
la bine şi la rău, în sărăcie şi în bogăţie,
în suferinţă şi sănătate, să te iubesc şi să te preţuiesc
până ce moartea ne va desparţi…” – Cartea de rugăciune.

„Tu ai făcut culorile mai vii, frumuseţea mai pură, plăcerea mai intensă. Te iubesc mai mult decât iubesc viaţa, frumoasa mea, minunea mea.” – Duff Cooper.

„Adevăratul anotimp al iubirii e atunci când credem că numai noi putem iubi, că nimeni n-ar fi putut vreodată iubi astfel înaintea noastră şi nimeni nu va mai iubi la fel după noi.” – Johann Wolfgang Von Goethe.

Dovada ta de iubire este o prăjitură în formă de inimioară cu fructe,  frişcă şi dulceţă de căpşuni!

Reclame

şi mă ispitesc uneori gândurile sumbre.

Nu urăsc, nu îmi doresc, nu mai dau sfaturi, nu mă mai interesez pentru aproape nimic…

scap în umbră, trec la colţ şi zâmbesc, sătulă, dar mişcată, la problemele celorlalţi refuz să mai îmi spun părerea sau să mă implic.

nu îmi obosesc privirea cu chipul tău...pentru că nu meriţi, nu pentru că ai arăta rău.

Plictisită în umbră tot zâmbesc , deşi parcă nu mai trăiesc pentru nimeni, sau nu mi-a mai rămas nimic pentru ce trăi.

…dar şi dacă ar fi să plec, voi pune  o condiţie : Să exite, să fie acolo şi să mă aştepte şi pe mine acel ceva în care cred.

Aş putea fi de acord dar nu sunt genul de persoană,  şi nu vreau…şi nu voi vrea vreodată.

până atunci mă mai învârt pe aici întâlnind pe cineva căruia să îi spun: nu mă suporţi, te tolerez, nu te amesteca pentru că nu vreau să te îndemn să îţi cumperi 2 metrii de frânghie şi să te aşezi frumos pe scaun sub candelabru.  Aiurea, aiurea , întâlnim persoane de cel mai josnic caracter, singurul lor rol fiind acela de a ne spori greaţa!

there aint nobody in the universe that compete’s with you!

Share all your secrets, all your desires and your fantasies
I aint gon tell nobody, baby I’m an only child
I’d keep it to myself cause all I wanna do is see you smile,
Knowin’ that you got someone to talk to aint that what you want?
I’ll be your lover, your provider, and your confidant
And I won’t judge you cause I know that ain’t nobody perfect
But you got some perfect imperfections that makes you worth it….


such a negative message!

Toate funcţionăm pe principiul marelui aventurier italian Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt (1725-1798), conform căruia cu cât  îndepărtezi o femeie de lângă tine, cu atât ea te doreşte mai mult. E clar că distanţa aceasta trebuie să fie fină, astfel încât să nu dea în mârlănie.

Presupunerile  scumpului NOSTRU  Casanova s-au adeverit şi în privinţa mea: parcă iubesc să mă alinţi, poate îmi doresc mai multă atenţie, dar totuşi îmi place să te laşi greu de cucerit,  să te vreau, să mă respingi,  să mă minţi,  să mă faci geloasă…şi iar să te întorci la mine, fără să mă sufoci cu prea multe săruturi, declaraţii, flori, şi iar să mă provoci să te cuceresc, să te joci cu mine, să îmi arăţi că totuşi mă vrei şi tu, dar trebuie să te câştig,  să te merit… să fie o continua tachineală între noi, că altfel risc să mă plictisesc… să simt pur şi simplu că te doresc cu toată fiinţa şi că aş fi în stare să îmi vând sufletul diavolului pentru tine, să fiu cu tine şi să te păstrez pentru inimioara mea!

Şi uite aşa: FEMEILE SUNT NEBUNE DE LEGAT? …nici chiar, ele sunt doar extrem de complicate şi nehotărâte, curajoase şi aţâţătoare, secretoase şi pofticioase, ” bune şi nebune”!

Cum poţi dori pe cineva care te-a respins atât de mult?

De ce mereu ai nevoie doar de iubirea celui care este zgârcit, iar în schimb nu-i oferi nici o şansă celui ce îţi este mereu alături? Nenumărate sunt căile sufleteşti.

A  part of me wants to leave, but the other side still believe.And it kills me to know how much i really love you…

A VENIT PĂŞTIŢELE!

Am avut tendinţa de a-mi onora, cu plăcuta-mi prezenţă pe  ceilalţi confraţi ai mei orăviţeni la Slujba de Înviere, însă m-a lovit imprevizibilul şi nu am mai apucat nici măcar să iau Lumină.. Dumnezeu , milostivul, să mă mai ierte încă o dată!

Mă interesasem chiar şi cât va dura slujba şi , Doamne iartă-mă încă o dată… aveam de gând să mă duc la biserica ce scurta slujba cel mai mult :)) iar aici la mine în zonă a ţinut de la 12 a.m până la 2,30 a.m.

Şi acum îmi amintesc de înţelegerea dintre dragul meu Teo si părintele nostru avută în urmă cu doi ani:

-Părinte, diseară vin cu Dudu la Înviere.

-Vino, fiule, că este bine,..aduci şi fata.

-Mda părinte, dar nu vă supăraţi..cam cât durează slujba?

-Până pe la vreo 3 jumate dimineaţa, fiule.

-Mda,… aha, mda, dar nu se poate sa o mai scurtaţi?..puţin.

-Pâna la 3 dimineaţa, se poate.

-Mai puţin de atât o idee…credeţi că s-ar putea?

-Până la 2 jumate, 2 şi un sfert,…da s-ar putea.

-Doar atât părinte?

-Auzi , fiule,  să şti că enoriaşii în noaptea asta nu vor avea acelaşi traseu cu puşlamalelor care merg la club şi decât să te speteşti să mai vii până la slujbă, mai bine pleci direct la dicotecă şi numai bine, când te întorci iei şi lumină!

:))

OK! Paşte fericit şi Hristos a Înviat  la toată lumea şi aveţi grijă să nu fiţi prea hrănaci şi să ajungeţi la spital, .. exact cum zicea Nico: E cea mai mare ruşine să ajungi la spital că ai mâncat cât un bou! Eu am pentru voi o urare aparte ;)

Azi noi paştem cât mai mulţi, să paştem toţi de-o dată!

Chiar dacă iarba nu e legală,.. măcar e TOLERATĂ!