şi mă ispitesc uneori gândurile sumbre.


Nu urăsc, nu îmi doresc, nu mai dau sfaturi, nu mă mai interesez pentru aproape nimic…

scap în umbră, trec la colţ şi zâmbesc, sătulă, dar mişcată, la problemele celorlalţi refuz să mai îmi spun părerea sau să mă implic.

nu îmi obosesc privirea cu chipul tău...pentru că nu meriţi, nu pentru că ai arăta rău.

Plictisită în umbră tot zâmbesc , deşi parcă nu mai trăiesc pentru nimeni, sau nu mi-a mai rămas nimic pentru ce trăi.

…dar şi dacă ar fi să plec, voi pune  o condiţie : Să exite, să fie acolo şi să mă aştepte şi pe mine acel ceva în care cred.

Aş putea fi de acord dar nu sunt genul de persoană,  şi nu vreau…şi nu voi vrea vreodată.

până atunci mă mai învârt pe aici întâlnind pe cineva căruia să îi spun: nu mă suporţi, te tolerez, nu te amesteca pentru că nu vreau să te îndemn să îţi cumperi 2 metrii de frânghie şi să te aşezi frumos pe scaun sub candelabru.  Aiurea, aiurea , întâlnim persoane de cel mai josnic caracter, singurul lor rol fiind acela de a ne spori greaţa!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s