problema cu roz-caramel.


Aveam o viziune asupra notiunii de „culoare” dinainte sa incep Scoala Primara, dar am invatat o mare parte din paleta de culori la ora de desen, o materie la care bunul si milostivul nostru Dumnezeu nu ma inzestrase cu mult talent .Cu toate acestea desenam cu drag si spor mai mult dupa instinct decat dupa modelul ce mi se cerea.

Puneam dragoste in creatiile mele de pictura dubiose prin amestecul de culori facut de mine iar odata cu finalizarea plansei imi iesea un desen dezastruos si putin funny pe care doar psihologii il puteau interpreta:)). In schimb ma pricepeam foarte bine sa desenez cu creionul sau din pensula o casa bidimensionala, o floare pe langa aceasta casa formata dintr-un receptacul pe care neaparat il coloram intr-un galben spalacit…Mama probabil era constienta de rateurile fiicei sale la aceasta materie si nu dadea banii pe cele mai bune acuarele astfel incat sa gasesc in trusa un rosu aprins, un verde proaspat, un galben stralucitor ci imi cumpara acuarele mai ieftine sub forma de pulbere pe care nici pe alea nu le pastram prea bine pentru ca uneori faceam scurta la mana cand trebuia sa imi spal pensula si astfel mereu culoarea galben din trusa era umezita de o nuanta de rosu, sau culoarea albastru de una de verde. Imi amintesc si acum de culoarea verde pamantie a frunzelor un soare galben palid in coltul de sus din dreapta al colii , cu niste raze ondulate si mai mare decat casa:))iar uneori acestui soare ii mai faceam ochi si zambet ca in felul acesta sa imi para prietenul meu mai putin ursuz:)) ).

la orele de pictura.

La scoala desenam singura, iar colegii mei se amuzau pe seama planselor mele, mai ales unele colege care nu aveau doua maini stangi asa cum aveam eu. Nu imi iesea nici macar fluturele ala nenorocit la care trebuia coala A4 indoita la jumatate si pusa o cantitate de acuarele pe o parte si apoi presata astfel incat sa iasa modelul si pe partea cealalta:)). Aveam mai mereu manecile de la bluza umede de la apa din paharul in care imi spalam pensula, purtam o pereche de ochelari cu modele, cu dungulite, ceva cu crem, cu roz:))cu picatele, nu mai reusesc sa imi amintesc, desenam cumintica in banca si parca asteptam sa vina si la mine cineva sa imi spuna cum ii spunea lu uracioasa aia de colega a mea „talentoasa”:”-Bravo fetito, uite ce desen frumos ai facut!”, dar de venit, venea cineva si la mine…veneau colegii si tot timpul ma intrebau ce am desenat ca nu puteau tot timpul sa se prinda din prima..uneori nici din a doua:)).

Mama m-a batut si mi-a spart gura cand am luat o nota mai proasta in Scoala Primara! …stiu ca nu a facut-o cu intentie:)) am enervat-o eu foarte tare incat a uitat ca are si inelele pe mana:)) Am mancat bataie pe principiul” bataia e rupta din Rai”:)) Ma batea si mama si bunicamea si varumiu , nu imi amintesc daca m-a batut si matusa mea:)) dar tot degeaba, ca dupa ce plangeam tot dracii aia ii faceam. Mama imi rupea temele si ma punea sa le fac de la capat, aveam un scris ilizibil pe care il pastrez si astazi si in general nu imi placea sa scriu, ci doar sa stau si sa ascult. A incercat sa o invete pe ficasa sa scrie frumos si sa o convinga cum ca o domnisoara trebuie sa aiba un scris citet, dar nu avea cum sa ii mearga din moment ce mama scrie mai urat decat mine:))..punea atata suflet si ii simteam respiratia in ceafa cand imi lua mana mea in mana ei si ma invata sa ciufulesc literele alea pe caietul de exercitii..

Am inceput-o rau cu scrisul pentru ca faceam niste litere atat de mici, incat toti se holbau la mine in caiet ca niste orbeti si rareori intelegeau franturi. Prin clasa a treia m-am prins ca am un scris oribil si m-am gandit sa o dau la extreme:))asa ca am inceput sa scriu pe tot spatiul dintre limita de sus si cea de jos de pe un rand. Era un scris gigantic si am inceput sa consum mai multe caiete asta insemnand o gaura in buget:)).

Din moment ce a fost langa mine atunci cand am inceput sa arunc alfabetul pe hartie, s-a gandit biata mea mama sa ma sustina si intr-ale desenului. Si a facut si asta desi era prastie rau de tot la desen, dar m-a ajutat pentru ca lucrul asta era trecut in agenda ei de parinte..pe primul loc era trecut faptul ca ma iubeste pentru ca sunt ficasa si printre multe alte chestii ce ne leaga pe noi doua era trecuta si chestia cu desenul.

Din punctul meu de vedere , cu tot optimismul si prin felul in care percepeam in vremurile acelea imaginile, eu incepuse sa fiu de parere ca ma indreptam intr-o directie buna intr-ale desenului si nu intelegeam de ce plansa mea era de nota opt sau noua in timp ce dragele mele colege luau zece:)).

Eram acasa si ma pregateam sa fac desenul pentru a doua zi. Mama s-a uitat la mine si i-a fost clar ca nici macar nu aveam idee ce sa desenez sa fac impresie profesoarei, asa ca a luat o plansa mai veche drept model si s-a gandit sa mai adaugam ceva pe langa ce era desenat. Astfel am inceput sa desenez o casa undeva in partea dreapta pe foaie, cu tigla rosie, cu o usa mare la intrare, niste scari ce masurau aproape jumatate din cat masura casa si faceam trei geamuri dintre care unul la parter si doua la etajul unu. Deci eu desenam o casa modesta in timp ce colega mea ” domnisoara printesa de felul ei ghimpe-n-coasta” desena ceva ce se apropia de o pensiune in sensul ca avea mai multe camere, doua intrari si folosise si mansarda :)). Casutei i-am facut si un gardulet frumos trasat din doua linii paralele, cateva liniute verticale ce delimitau „scandurile” si terminam cu niste triunghiuri in partea de sus astfel incat sa aiba totusi o forma gardul respectiv, sa nu fie drept si sa dea bine alaturi de acoperisul casei si acesta tot …ascutit:)). Mama statea langa mine si ma supraveghea in timp ce ma straduiam sa duc hidosenia la final, apoi mi-a luat pensula din mana cu gratie, pentru ca mamele ..toate sunt fiinte gratioase, si pe o alta plansa modela o floare. Faceam si eu floarea dupa cum imi aratase ea, dupa cum o desenase, doar ca mie imi iesea cu mult mai stramba de tulpina, inegala in petale si cu frunzele pleostite, dar mama se arata tot timpul multumita de ispravile fiicei sale iar uneori trecea cu vederea multe lucruri.

Cam toti din familie au  trecut cu vederea lucrusoarele pe care le-am facut: unchiul meu a trecut cu vederea cand i-am mancat fiicei sale colacul pentru nunta si i-am aruncat ( din pod in gradina) aproape 50 de oua de porumbei la rate in speranta ca ratele noastre din curte vor putea zbura si vor avea inel la picior, matusa mea a trecut cu vederea ca l-am batut pe fiusu’ cu urzici din cap pana in picioare, bunicamea a trecut cu vederea ca iam aruncat mancarea pe geam si iam calcat prajiturile in picioare, pana si vecina mea a trecut cu vederea ca i-am sutat un picior in barbie lu’ ficasa.

Nu am fost niciodata interesata de paleta de culori sau de arta picturii si daca nu ar fi existat acronimul ROGVAIV poate nu as fi stiut nici pana azi ordinea culorilor in curcubeu. Fara nici o predilectie spre desen,  chiar si eu am reusit sa imi dau seama ca ceva este in neregula cu un tip ” ce nu isi tine vorbele la el” in momentul in care incerca sa faca rost de o intalnire cu o prietena de a mea. Ne aflam acolo  unde ne place noua fetelor : la raionul de cosmetice si trece omul pe langa noi, ne saluta, mai trece inca odata, o mai analizeaza pe prietena mea din spate in fata si de jos in sus oprindu-si privirile pe cur si spune : ” Frumoasa camasa. E roz-caramel?”. Frate , de unde dracu i-o fi venit asta  cu roz-caramel ? Eu am venit acasa si am cautat peste tot de existenta acestui roz-caramel si nu am gasit niciun rezultat. Si totusi … ce afirmatii obosite folosesc unii sa agate si ei ceva. La prima vedere nu mi s-a parut disperat, dar dupa ce a deschis gura si m-a trasnit omu’ cu cea mai de rahat replica mi-a spulberat orice indoiala. Si mai trece inca odata pe langa noi, asa ca sa imi zapaceasca mie creierul cu rozu’ caramel si noi ca fetele ( alea mai nesimtite) radeam cu lacrimi, ne tineam de stomac si ma asteptam sa ii mai fulgere capul o tampenie din asta … ” Frateeee, esti inimaginabil prin comparatie !:))”

In sfarsit … daca exista cineva care a auzit de aceasta nuanta, culoare sau ce Dumnezeu o fii, sa ma lamureasca si pe mine in scris si cu atasare jpg :)). Multumesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s