Minte de om plictisit.


In baza faptului ca imi lipseste un animal de companie, si ca nimeni nu vrea sa imi daruiasca o pisica sau un caine, imaginatia mea si-ar dori foarte mult un dragon. Un dragon real, al meu, pe care sa il cazez la mine in casa, apoi in garajul vecinului, sa il invat trucuri, sa merg cu el la munte, la mare, pe Caras cu muierile, sa scuipe foc si sa ii arda fusta nenorocitei aleia de invatatoare care imi facea zile fripte cand eram in scoala, iar dupa cativa ani , a ajuns afurisita sa imi faca zile fripte si la lucru! E mica, hada, slaba, cracanata, cocosata, si poate nu va vine sa credeti, dar are un neg mare pe partea stanga a nasului; pune mereu intrebari la fel de obositoare ca toata propria-i fiinta si in timp privirea i-a devenita usor divergenta. Ma sperie! Ma urmarea mereu la scoala sa vada ce intrare a scolii folosesc si cand nu ma asteptam imi sarea in fata si incepea sa urle de o luau toti dracii. Tentase buni sa imi puna o pila buna la ea, dar nu a avut nici o sansa: eu eram incorigibila, iar ea „doar o simpla invatatoare amabila, ce munceste prea mult, pe bani putini”, dar a dracu’ ea ca are apartament la oras si casa la Sasca Montana. Eu n-am!

E al meu si il cresc cum vreau!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s