Imi plac stirile pozitive, dar de asemenea imi plac si despartirile, cu conditia sa nu joc si eu vreun rol pe acolo.
Ci ca in urma cu foarte multi ani, a hotarat nu stiu ce capcaun cu grad inalt si foarte important, banuiesc, cum ca in urma unei despartiri, partile ar trebui sa ramana macar la un mic salut. Si fraierii din ziua de azi o ard asa in seriozitate cu treaba asta si foarte multi o si urmeaza. Ma’ o fii frumos si de bun gust, dar ce tragere de inima sa mai am sa il salut pe tampitul / tampita de care abia m-am scapat?
Si urmezi cacatul asta; si nu te prinzi ca de fapt este o obligatie pentru minte de om prost. Ale dracu’ legi.. si alea scrise, si alea nescrise tot de fraieri ce nu gandesc sunt urmate.
In lumea asta mult prea grabita, se intampla sa fii o gloaba imbecila si sa iti doresti o relatie cu cineva, pentru ca inca mai exista si subspecia asta de fraieri pe Planeta. Spre fericirea ta si a tuturor celor ce le pasa de tine dai peste partenerul potrivit. In cazurile nefericite, mai tarziu fie belesti ochii si te prinzi ca te-ai inselat in privinta lui, fie ii freci nervii periodic si ii faci surprize neplacute astfel incat vei avea grija ca in foarte scurt timp sa il transformi in partenerul nepotrivit . Din lipsa curajului de a pune punct o mai ardeti aiurea, iar apoi sigur ca vine si despartirea. Si atunci apare tampenia asta cu :” Draga, eu propun sa ramanem amici!”. Ce sa spun?… ia uite coaie, ce frumos raspandim noi pacea in lume!
Si lumea indobitocita te priveste suspect cand vede ca treci pe strada pe langa fostul/-a si nu ii raspunzi la salut sau nu va salutati reciproc.
Pai daca ala te-a insultat, te-a neglijat, nu a avut chef de tine decat o data pe saptamana si atunci sa nu porti chiloti si multe altele unde mai gasesti respectul pentru a -l saluta dupa despartire? Nu poti saluta din obligatie pe cineva cu care poate ai locuit, pe cineva cu care ti-ai petrecut o anumita perioada de timp… in sfarsit pe cineva cu care poate ca ti-ai dorit sa se intample foarte multe lucruri bune pe viitor. E normal ca trebuie sa pastrezi o buna bucata de respect, pentru a socializa cu el si dupa despartire. Daca respectul se pierde si este inlocuit cu multe emotii negative la adresa celuilalt, de ce ai mai vorbi cu el dupa despartire? De ochii lumii? Sa fii si tu in randul lumii? Sa le demonstrezi inca o data celor ce si-au batut capul cu tine si ti-au ascultat toate fantasmele si lucrurile adevarate din timpul relatiei, ca nici pe ei nu ii respecti si ca au facut fix pix pentru tine? Te ascunzi in spatele unui salut si a mai multor vorbe pe care oricum nu le mai scoti din suflet , doar ca sa fie x si y multumit sau ca sa ce?
Multi mi-au spus ca gandesc asa pentru ca eu urasc in general, dar nu este deloc asa. Prefer sa cred ca in 24 de ani nu am urat nimic si pe nimeni ci doar am senzatii de repulsie la adresa unor situatii din jurul meu ce ma privesc direct sau nu, dar asupra carora am drepturi sa imi dau cu parerea.
Omenii sunt ipocriti, si nu se tem sa arate asta cu cea mai mare nesimtire. Oamenii reactioneaza in moduri ce nu ma mai socheaza si nu mai imi starnesc atat de multe emotii, cum o faceau de exemplu acum vreo 3 ani. Oamenii traiesc pe fuga si din cauza asta sunt oportunisti pana in maduva oaselor si ezita sa faca lucrul asta discret…
Eu nu judec pe nimeni, niciodata… nici dupa cum arata, nici dupa cum gandeste, dar e bine sa nu faci un anumit lucru pentru cineva despre care gandesti ca nu are merite sa primeasca acel lucru din partea ta.
Depinde din ce directie priviti lucrurile, dar videoclipul sper sa va inspire sa le vedeti intr-un mod mai pozitiv decat mine si .. in realitate, indiferent cum percepe fiecare dintre noi realitatea.
Becky927's Blog 