Fraieri si companii neplacute

Am cumparat, am daruit, am dat la schimb si am vandut multe treburi intr-un sfert de viata de om. Am cumparat carti, haine si vesela de care nu am avut niciodata nevoie, am dat la schimb sarut pentru mai multe saruturi, am daruit o cafea dulce pentru un zambet de care imi era dor si am vandut bani; nu conteaza ce si cum am facut, important este ca prefer sa cred ca de-a lungul anilor am iesit in castig.

Recent am vandut un cadou, o atentie, mai multe informatii si zece minute de amabilitate unui om pe care doresc sa il vad doar o data la 3 ani. Sunt condescendenta cu cine nu imi merita amabilitatea. Asta este o alta problema de a mea.

Intr-o plicticoasa zi petrecuta pe Planeta, imi trecusera prin cap aproape o duzina de fraieri ce nu au stiut sa imi accepte complimentele . Indiferent de varsta si statut cultural, fraierii, au momente de plutire in care nu stiu sa imi raspunda la intrebarile: de ce nu este asa cum spun eu? de ce iti este greu sa imi raspunzi la intrebari? de ce nu imi explici cum sta treaba? de ce nu imi dai voie sa iti explic si continui sa trancani? de ce ai o invidie idioata pe starea mea de bine?

Umblatu’ face sa intalnesc persoane ce nu sunt in stare sa se adune si sa imi vorbeasca pe intelesul meu, sau pe intelesul sau, sau pe al altora ( eu pricep oricum, doar joc teatru ca nu ar fii asa), iar atunci imi reprim toate emotiile si ma apuca greata. Doua lucruri am invatat foarte bine in viata: sa dorm oriunde, in orice conditii plus zgomot si sa dau explicatii celor ce conteaza pentru mine.

Actiuni ale oamenilor ma determina sa pun intrebarea : De ce? Cei ce nu sunt capabili sa imi raspunda, incep a se exprima onomatopeic, cu ezitari de priviri, degete duse la buze sau la tample, din nou ezitari…o incrucisare de brate, un zambet strain, schimbari de pe un picior pe celalat si in general nu stiu cum sa scape mai repede din discutie, apoi urmeaza raspunsuri ce nu ma multumesc.

Nu merit sa imi bat capul cu raspunsuri pentru aceasta intrebare de la oricine. Este doar vina mea ca dau peste astfel de oameni. Adica nu este nimeni responsabil pentru ca eu decid sa imi schimb azi traseul si in loc sa merg pe str.Avram Iancu,pe unde merg de obicei, mi-a trecut prin cap sa merg pe str.Gen.Dragalina unde ma intalnesc cu un fost coleg de liceu ce imi prezinta iubita cu care eu imi voi bea cafelele mai tarziu. Responsabilitatea mea ca am dat peste ea, responsabilitatea mea ca legam o amicitie si la fel este raspunderea mea daca una din noi face nasoale.

De ceva vreme am inceput sa imi amintesc cum am facut cunostiinta cu X si cu Y .. Am descoperit ca niciodata nu am intins mana de „Ma bucur sa te cunosc” cu adevaratii prieteni.

Idee: sigur faptul ca nu isi gasesc raspunsurile la intrebarile mele cu „de ce”, ma deranjeaza la oameni. Ne invartim unii in jurul celorlati atata vreme, iar mai apoi nu esti in stare sa raspunzi la o intrebare. Eu las timp de gandire, nu imi trebuie raspuns imediat, dar sa existe un raspuns, caci altfel stiu cu siguranta ca prezenta mea nu prea a contat in viata celuilalt pe care i-am influentat-o mai mult sau mai putin, si lipsa unui raspuns ma determina sa intru intr-o stare defensiva prelungita .

Cred ca am zis de cateva ori ca oamenii sunt rai, dar acum nu mai cred asta. Toti oamenii sunt okay si buclati, doar ca le place sa lungeasca foarte mult chestiile care pentru ei nu mai au valoare sau nuau avut de la bun inceput. Este o eroare tehnica la nivelul mansardei… Am intalnit oameni ce erau rusinati sa spuna adevarul, exista si oameni ce se multumesc sa traiasca in umbra celor ce pretind sa ii protejeze. Unii oameni uita usor si de aia gresesc mereu, alti fraieri nu trec cu vedere si de aia vor gresi din ce in ce mai des fata de cei ce nu merita de fapt. Asta inseamna sa iti alegi victima nepotrivita. Mai este o categorie de fraieri , dar astia sunt dusi rau pe alte meleaguri pentru ca ei viseaza in fiecare zi la persoane si evenimente ce nu vor avea loc niciodata in viata lor. Sunt persoane mereu nemultumite de viata pe Planeta de cand isi dau seama si isi constientizeaza existenta pe aici printre noi. Altii sunt fericiti ca exista tot felul de tipare, scoase de inteligente superioare, cum ar fii chiar si administratorul de scara , privit intr-o lumina sfanta, de catre fraier.

Ma bucur ca in lumea asta plina de nesimtiti, am intalnit oameni ce stiu sa zambeasca autentic, cu bun simt si cu responsabilitatea de a-l lasa si pe celalalt sa ii intoarca frumosul gest.

…Eu sunt genul de om ce nu insista daca nu ii place ceva; ce se va plictisi si simti in plus in orice loc mirific de pe terra, daca nu se afla in compania placuta.

Am pus articolul in categoria despre psiho, pentru ca ar trebui sa te faca sa gandesti si din perspectiva celuilalt ce asteapta de la tine mai mult decat ai tu de gand sa ii oferi.. Oamenii asteapta raspunsuri si explicatii, deci evita sa le dai o voma si atat… evita sa spui nimic, mai ales celor ce conteaza si ce iti sunt alaturi.

Anunțuri

Posed cei mai simpatici vecini alaturi de care stapanesc impreuna cu acestia vreo 20 de haite de caini

In 2009 am facut blogul si toate articolele sunt scrise noaptea si/sau atunci cand sunt rupta de somn si incepe sa imi alunece privirea de pe plansa in bara de start. In urma cu foarte mult timp mi-am permis sa imi personalizez fusul orar,dandu-mi seama ca atunci cand nu dorm sunt foarte calma. Din moment ce nu mai muncesc, nu mai merg la scoli si lista mea de responsabilitati pe Planeta s-a scurtat mult, imi permit si iubesc sa pierd notiunea timpului in cel mai dezastruos mod. Daca e vineri afara, aici in lumea Rebeccai sigur este luni. Asta simt eu in sangele venos si chiar nu ma deranjeaza. Pe restu’ ii incurc pentru ca nu mai ajung la programari. Dupa 45 de ore fara somn, ma simt mai linistita si purificata decat dupa botezul crestinesc. Am o privire cu intentii neelucidate, respir calm,ma pliez dupa cum bate vantu’,incep sa prind interes pentru cantatul la chitara in tramvai,ma pun sa ascult muzica romaneasca de proasta calitate si.. intr-o propozitie:”Devin una cu Universul.”

Locuiesc intr-o zona in care asemanarile dintre oameni se rezuma la integritatea corporala si hainele de pe ei, pentru ca in rest sunt destul de surprinzatori .

Acum dupa inca o noapte pierduta citindu-mi singura articolele de pe wordpress dau cu search-ul pe fereastra. In timp ce mananc stand pe geam imi dau seama ca traiesc intr-un oras fara hingheri. Un cine se caca in fata blocului la mine.. Daca ma apuca seara tarziu sa plec singura pe strazi sa ma plimb, nu pot pentru ca risc sa ajung la spital cu picioarele in buzunare sau cu jugulara scurtata. Betivii si caini comunitari sunt un stres pentru mine.Imi voi rezolva cumva imunitatea politica :)) doar pentru a-i face o vizita domnului Goga , primarul PDL-ist oravitean sa ii spun sa se duca dracu’ cu cainii lui si bugetul basescian. Omul politic Goga m-a determinat ca la a doua betie a vietii mele sa ii strig sub geam „muie domn’primar”. Domnul Goga este un om decent, calm si destul de inteligent.

Subiectul pornise de la vecini. Mda. Am vecinul asta care de cateva dimineti vine beat acasa pe la vreo 6 jumate. Isi incuie niste treburi in garaj, priveste mereu catre picioarele pe care nu prea le mai stapaneste , se opreste in loc cand oboseste, se uita catre cer apoi catre geamurile vecinilor  nestiind ca eu ma pis pe mine de ras pe dupa perdea. N-am putut sa ma abtin , desi era clar ca o sa ma dumnezeiasca frumos si i-am strigat :”neneo iti era mai bine la bulau”. Dar omul nu a facut niciodata puscarie; bea pentru ca este invidios pe starea de liniste a nevestisii si vrea sa i-o futa. Si i-o fute in fiecare zi de cateva zile de cand il vad eu umbland cocosat de bautura.

Vecina mea de suflet, ale carei geamuri privesc perfect pana la mine in casa aproape ca m-a spionat de-a lungul anilor, in fiecare dimineata intre orele 5jumate a.m-9a.m. Sta pe geam;cred ca fumeaza, nu am bagat niciodata de seama pentru ca imi sustine privirea si ma pufneste rasul si mi-e rusine ca ma vede chiar si dupa ce ma ascund dupa perdea. A fost martora la prima mea incercare de facut clatite, cand in miezul verii la 5 jumate dimineata m-am trezit cu pofte de clatite si am vrut sa-i fac surpriza bunicamii. Am facut un fum in casa!!… si am deschis toate usile si geamurile si vecina mea statea si se uita la mine ,..si eu la ea, si ea la mine , apoi ne-am pus pe ras impreuna. Cred ca a fost singura data in care noi doua am vorbit si am ras  dimineata in decursul al multor ani. In rest avem o relatie normal vecina-vecinuta, cu buna-ziua de riguare.

De curand am bagat de seama existenta unui nou vecin, cred, sau posibil amant al vreunei vecine. Isi parcheaza Raba, adica acel camion de pe urma caruia, banuiesc ca scoate bani, fix aci la coltul blocului meu sa imi futa linistea matinala. Nu imi fute direct linistea matinala, ca eu dorm cand am chef, dar o trezeste pe bunicamea care mai apoi imi face mie dimineti fripte.  Astept sa ieftineasca astia rosile in piata, sa vada el atunci asteptari de buna dimineata.

Acum cativa ani, aveam un vecin pe care il simpatizam datorita fiului sau de care eram indragostita ca imi desenase un trandafir in 3D :)). Eu nu i-am spus niciodata ca il iubeam, deci va muri prost. Nea’Tudose, ca asta ii este numele, vecin de omenie cum rar intalnesti, dar avea o hiba mare, sforaia urat de tot incat nu mai avea mama nevoie de alarma sa ma trezeasca sa plec la scoala. Garsonierele fata in fata, dar de la el din locuinta sa se auda sforaiturile pana la mine? Va dati seama?!Luai-ar dracu’scroafele. Bre’nea’Tudose, de te-ai dat pe virual si gasesti pe undeva runaway927.wordpress.com, da-i clik fara frica: sa stii ca eu mi-s si ca mama si buni te saluta si ca tot acolo stam! Sa mai vii si matale cu muierea sa ne faci o vizita, ca dupa ani multi mi-am dat seama ca  imi pare rau ca te-ai mutat.

Acum o amintesc pe Muma , batrana de 78 de ani, vecina care le-a vazut pe toate pe o raza de 15km, si a carei zi de nastere a fost acum vreo saptamana si de pe urma careia am mancat eu si buni o inghetata, ca mai apoi sa imi scoata ochii un prieten cum ca m-am apucat sa profit de  babele din Oravita.

intre vecini!

Sigur nu o voi uita pe vecina de la parter de sub mine. Sarboaica Draghitza, gateste de stau toti dracii in coada! Spectacol, nu altceva! Cand gateste, toate mirosurile de mancaruri extraordinare sarbesti intra la mine in casa !Si imi aminteste Teo ca exact la aceeasi betie cand i-am dat lamaie primarului, m-am urcat pe bordura la Draghitza sub geam sa adulmec prin bucatarie. Noaptea mai tarziu : Draghitzo, ia spune ce ai gatit azi !, dar cred ca nu m-a auzit . Si teo incerca sa ma recupereze sa ma duca intreaga acasa la buni si sa ma convinga sa nu par alcoolizata cand intru in casa, ca ne fute buni pastele nostru la amandoi si impreuna si separat!

Demult imi cunosteam toti vecinii din bloc, inclusiv pe cei ce lucrau la birouri la parter, acum vad mult prea multi, unii se muta, altii pleaca. Aproape ca nu mai cunosc pe nimeni. Am o mana de ei cu care imi beau cafeaua si atat.. si aia ajunsi aici fara voia lor.

Dar cum se tot schimba ei asa, sigur au bagat de seama pe vecina de la 3. Necajita femeie, cu probleme grave la viata ei, dar care acum pare a fii fericita in lanul ei de ovaz. E pocaita. Canta in fiecare dimineata la ora 6. Vocal. De alea de pocaiti de la ea de la biserica. Sunt ani multi de cand face asta si parca nu i s-a schimbat vocea. Isi deschide geamul in fiecare dimineata, din primavara devreme pana in toamna tarziu , ia o gura de aer si se apuca de cantat. Este de apreciat.

Sigur sunt vecini pe care ii voi uita intentionat,despre altii nu doresc sa vorbesc aici pentru ca merita mai mult decat comentariile mele pe wordpress , ci doar ii amintesc: tanti Vitza , tanti Lenuta, tanti Eugenia, nea Vasile , nea Madarasanu, tanti Tinca, doamna Emilia si Lucian . Dumnezeu sa ii odihneasca in pace pe acestia ultimii cei din urma.

Multumiri speciale vecinilor cu care imi beau cafeaua si lui roxi care imi asigura internet ori de cate ori eu nu am acces. Datorita ei mai fac cate o ciorna pt wordpress. Si asta e ciorna veche, cred ca inceputa pe computerul roxanei :D

Despre vecini sigur voi mai vorbi si in alte articole… cam atat pana acum :)

 

Cand nu dorm foarte multe ore…

…incep sa am presimtiri de natura negativa.

Si cum sa nu fiu de o asemenea parere cand primesc pe facebook cerere de prietenie de la nicolae guta de pe doua conturi diferite?

Si mi-am amintit ca ieri am vazut-o pe fosta lui muiere cu fisu’ la tv. Dumnezeule Sfinte ce copil retardat au reusit sa faca! De fapt nu cred ca s-au chinuit mult la el ca nici femeii lui nu pare sa ii functioneze toate tastele de pe tastatura la parametrii normali. Plodu’ala mic si cu linii prin cap avea accent tiganesc …dar nu tiganesc ; tiganesc din ala jegos.  Pai cand i-a zis prezentatoarei”Buna ziua, doamna Simona”,i-am citit dispretul aleia pe fata (desi e doar un copil) si mie imi venea dracu’sa inchid televizorul, dar nu puteam ca ma luase valul deja. Vruiam sa imi iau doza de prostie de la tv exact cum facusem in urma cu o zi uitandu-ma la emisiunea lui Maruta, unde inteleg ca are o colega noua, o babaciune care a fatat ca vaca foarte multi copii si unul din ei castigase sau doar participase  la „Dansez pentru tine”. Si ce taranca proasta e femeia aia! Inghesuita de proasta. Ea apare la televizor si lumea o apreciaza pentru nu stiu ce.. o fii pentru ca o fii fatat atat de mult la viata ei si de asta. Se uita prostul de la tara si zice:”Uite ce femeie curajoasa..a crescut cu greu atatia copii”.Normal ca i-a crescut cu greu pentru ca daca era unul, maxim doi nu se mai chinuia atat de mult, dar asa e mintea romanului, mereu sa se complice si sa mearga pe principiul:”Unde mananca unu, mai mananca inca unul”.

Cata prostie la emisiunile astea!Intr-o zi a venit una si cu pizdele ei de dansatoare sa se falfaie  in chiloti.. si au dansat, la tv, ziua in amiaza mare si cameramanii se uitau exact in cur la ele. Atatea cururi goale si topainde fara nici un folos nu mai vazusem de multa vreme.

Mda..si asa cu guta;dupa cum va spun..Ai dracu’fani..aia doi mai precis.

Sunteti liberi sa imi trimiteti cereri,linkuri si alte cacaturi ce includ manele. Chiar daca par sa fiu amabila, sa stiti ca eu de fapt si in gand va injur pana raman fara aer. Ma fut in conturile voastre.

you know you’re in love when the hardest thing to do is say „good bye”

Despre gandul de azi :

„Nu cel ce continua este considerat puternic , ci acela care pune punct si se retrage   la momentul potrivit.”

-cel ce continua chestii ce vor avea durata scurta de viata … mai mult se incurca; si pe sine si pe ceilalti.

-cel ce pune punct unei situatii foarte bune, se numeste fraier.

-cel ce continua un lucru bun, se numeste curajos.

-cel ce pune punct unei situatii nu tocmai in regula este un om puternic.

….

Cel ce uita nu exista.

Cel ce trece peste , nu exista tot timpul… uneori doar timpul isi face treaba.

„My fav love quotes:

If you love him, set him free, if he returns, he was always yours, if he didnt, he never was.

To the world you may be one person, but to one person you may be the world.

Cred in dragoste precum cred in Dumnezeu… nu o vad , nu o simt , dar stiu sigur ca functioneaza.

Stii ca te-ai indragostit atunci cand nu refuzi sa dormi. Stii ca viata ta este mai buna decat un vis.”

 

 

 

Granite.

„Alerg sa izbavesc distanta pana la granita.

Exact ca intr-un „vis ciudat” cu cat incerc si fug mai repede cu atat mai des privesc de frica inapoi si determin granita sa se departeze.

Si toti ma judeca si imi sunt straini.

Atatea fete straine alaturi de care candva am supravietuit.

Ma opresc, rasuflu … un om obosit.

Un om scarbit gasesc in propria-mi piele.

Ma judeca si nu am unde ma ascunde. De as putea trece mai repede si cu mai putina sudoare granita!

Acolo sa ma astepti tu, om de incredere! Om in care imi pun o buna parte din crezurile mele!

As vrea sa faci parte, alaturi de mine, din ceva ce ACUM imi pare interesant!

Visez ca ne linistim si ca pica toate barierele impuse de straini intre noi.

Visez ca ne este bine si vizualizez treaba asta.. si risc sa o fac desi simt ca ma frang de durere pe jumatate si ca partea stanga da mereu sa topeasca putin, putin..

Nu am cui spune pentru ca dintr-o data toti m-au lasat in fata lor. Toti m-au impins inainte sa imi insusesc in intregime toate pericolele, sa trec granita singura, fara nimeni alaturi. Ei nu stiu decat sa ma judece.

………………………………………………………………………………………………..

….visez ca ramai!”

-asculta-mi muzica! noapte buna.

 

I’m gonna ask you to look away
I love my hands, but it hurts to pray
Life I have isn’t what I’ve seen
The sky is not blue and the field’s not green

I’m gonna ask you to look away
A broken life will never stay
Tried to hard and I always lay (?)
Days are grey
and nights are black

Orizont, element, timp.

„Departe e zgomotul. Departe e conceptul de viata normala si agitata dupa care nu ma dau in vant.

Aici stau in umbra celor ce m-au inchis, dar dupa care oftez in lipsa lor. Aici este calmul ce imi lasa pana si degetele cu ajutorul carora comunic  sa se relaxeze.

E limpede ca ma complac si ca refuz sa trec peste linistea-mi impusa de norme prea-lumesti.

Analizez din punct de vedere matematic. Nu mi-a placut nicicand ideea de ” drepte paralele”. Aparent sunt impreuna. … macar de s-ar departa absolut una de cealalta! Dusmanesc tot ce ramane constant indiferent de viziunea celorlalti. Dar daca as avea de ales intre dreptele paralele si planurile paralele, ce rau as alege mai putin rau? Da. Ar insemna sa incerc, iar eu am obosit sa incerc. Sunt scarbita de rezultate cu minus in fata.

Ating peretii ce ma hotarnicesc si fac tot ce imi doresc pentru ca nu ma multumesc doar cu priverea.  Pana si ochiul chibzuit ma tradeaza. Am necesitatea inumana de a atinge tot ce misca in jurul meu; cunosc trebuinte acerbe pentru studii asupra elementelor cu care sustin contactul. Si am inceput sa fiu interesata de prea multe lucruri din aria obiectiva. Si ma intriga treaba asta pentru ca sunt prinsa la mijloc… intre linistea satisfacatoare si curiozitatea actuala crescanda.

Pentru o situatie constanta timpul se opreste in loc. Nu e nici bine, nu e nici rau … nu e nici cum. Punandu-i capat si privind din viitor, practic situatia se anuleaza pe sine. Raman resturi identificate cu un termen ce suna foarte frumos in limba romana , si anume : amintiri. Care, desigur, trec! Cand se naste prima amintire, atunci ceasul porneste din nou pentru a N-a oara. Este un ciclu atat de josnic si superficial  sa accepti sa te indragostesti mereu. Este un ciclu ce nu se termina niciodata datorita celor 250 grame de suflet ce zace in noi. Atat cantareste! Si nu inteleg cum de o asemenea cantitate infima din mine se poate intoarce , si nu ezita sa o faca, in orice moment impotriva mea.  E de partea hotului! Si acela nestatornic… mereu fugind de mine , dar niciodata smulgandu-mi ultimul zambet .

Din punctul in care ma aflu acum orizontul e patrat!

………………………………………………………………………………………………………………

Mi-am amintit ca iti sunt datoare cu o explicatie: nu dorm pentru ca orele de somn intrerup itrevederile dintre noi… Asa imi pare cum ca ne-am vazut azi desi in realitate  au trecut doua-trei zile..”