Orizont, element, timp.


„Departe e zgomotul. Departe e conceptul de viata normala si agitata dupa care nu ma dau in vant.

Aici stau in umbra celor ce m-au inchis, dar dupa care oftez in lipsa lor. Aici este calmul ce imi lasa pana si degetele cu ajutorul carora comunic  sa se relaxeze.

E limpede ca ma complac si ca refuz sa trec peste linistea-mi impusa de norme prea-lumesti.

Analizez din punct de vedere matematic. Nu mi-a placut nicicand ideea de ” drepte paralele”. Aparent sunt impreuna. … macar de s-ar departa absolut una de cealalta! Dusmanesc tot ce ramane constant indiferent de viziunea celorlalti. Dar daca as avea de ales intre dreptele paralele si planurile paralele, ce rau as alege mai putin rau? Da. Ar insemna sa incerc, iar eu am obosit sa incerc. Sunt scarbita de rezultate cu minus in fata.

Ating peretii ce ma hotarnicesc si fac tot ce imi doresc pentru ca nu ma multumesc doar cu priverea.  Pana si ochiul chibzuit ma tradeaza. Am necesitatea inumana de a atinge tot ce misca in jurul meu; cunosc trebuinte acerbe pentru studii asupra elementelor cu care sustin contactul. Si am inceput sa fiu interesata de prea multe lucruri din aria obiectiva. Si ma intriga treaba asta pentru ca sunt prinsa la mijloc… intre linistea satisfacatoare si curiozitatea actuala crescanda.

Pentru o situatie constanta timpul se opreste in loc. Nu e nici bine, nu e nici rau … nu e nici cum. Punandu-i capat si privind din viitor, practic situatia se anuleaza pe sine. Raman resturi identificate cu un termen ce suna foarte frumos in limba romana , si anume : amintiri. Care, desigur, trec! Cand se naste prima amintire, atunci ceasul porneste din nou pentru a N-a oara. Este un ciclu atat de josnic si superficial  sa accepti sa te indragostesti mereu. Este un ciclu ce nu se termina niciodata datorita celor 250 grame de suflet ce zace in noi. Atat cantareste! Si nu inteleg cum de o asemenea cantitate infima din mine se poate intoarce , si nu ezita sa o faca, in orice moment impotriva mea.  E de partea hotului! Si acela nestatornic… mereu fugind de mine , dar niciodata smulgandu-mi ultimul zambet .

Din punctul in care ma aflu acum orizontul e patrat!

………………………………………………………………………………………………………………

Mi-am amintit ca iti sunt datoare cu o explicatie: nu dorm pentru ca orele de somn intrerup itrevederile dintre noi… Asa imi pare cum ca ne-am vazut azi desi in realitate  au trecut doua-trei zile..”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s