escape from sobibor

Daca alegeti sa traiti fara sa vedeti filmul acesta, sa stiti ca veti trai degeaba. Am urmarit o foarte mare parte din filmele dedicate celui de Al Doilea Razboi Mondial, iar acesta l-am pus in cap de lista. L-am vazut prima data acum 12 ani, si l-am revazut de curand. Pe atunci aveam 11 ani si mi s-a parut mai lung , mai trist si mai piperat, acum imi pare ca descrie o realitate incerta. Variante si variante in legatura cu multe lagare si cum erau tratati oamenii si ce experimente ascunse faceau cei din armata hitlerista pe evrei, tigani, homosexuali… Urmariti filmul pentru ca merita nota 10.

Anunțuri

Azi nu sunt in toane bune, asa ca recomand un film foarte prost!

89 minute pretioase din viata , pe care nu le voi mai recupera niciodata, m-am decis sa le investesc intr-un film de cacat. Este ghinionul meu si al celuilalt cu care am vazut filmul. Criticile mele au inceput dupa primele 10 minute, iar pe parcursul filmului ne-am aratat amandoi nemultumirea si enervarea fata de scenariul de mana a doua.

Idiotenia de film poarta numele de „Ninjas Creed” , „Crezul Ninja-ului” :)) sau ceva asemanator ar veni tradus. Ca si paranteza: toate filmele cu ” ninja” in titlu pe care le-am vazut eu pana in ziua de azi, au fost foarte bune si m-am gandit ca nici acesta nu are sa ma deceptioneze in asa hal, mai ales ca a inceput cu cateva replici bunicele si potrivite , cu  o povestioara cu incarcatura istorica , mai apoi calatoria si conversatia filosofica dintre rege si soldatul foarte putin initiat in timp ce pe fundal te delectezi cu genul de melodie ce vegheaza asupra unor fapte eroice; urmeaza  monologul sfasietor al soldatului ce priveste neputincios cum dusmanul ii distruge pamantul pe care s-a nascut, pe care l-a muncit si de unde s-a hranit , dupa care ne sunt prezentate caracteristile dusmanului personificate intr-o femeie pe nume Nadia cu rol principal malefic in film. Pana aici este destul de okay dupa standardele-mi proprii.

Nadia primeste ordin sa asasineze regele si toti mostenitorii tronului din acel tinut Himalayan. Femeie frumoasa de nota 10 ,  iscusita in manuirea armelor si stapanirea artelor martiale , reuseste cu usurinta sa ucida familia regala – lupta ce este doar povestita in doua fraze fara  nici macar o secunda de video. Deja de aici mi s-a facut ciuda: pai cum? Vine asta dintr-un tinut indepartat, patrunde in palat, nu o opreste nimeni si ea ii omoara pe toti? Si cu ce a venit? Ca la inceput soldatul si regele strabat calare coama muntilor Himalaya imbracati in armuri din alea de prin anul 1513, ca mai apoi pe deasupra capului lor sa treaca niste bombardiere din clanul Nadiei si sa le lase asa , razlet, cam peste tot prin tara oamenilor pasnici, cum ii descrie soldatul Adam. Frate?! Nu se imbina!

Adam este imortalizat in pictura impreuna cu regele sau care ii moare in brate. Nadia afla ca a mai ramas un singur mostenitor, o adolescenta care traieste in America intr-o familie normala, fara sa aiba habar de sangele ei albastru. Si aici se face o a doua trecere de la traditia poporului himalayan imbracati in armuri ciudate si cu arcul in spate , la taxiurile,  zgaraie-norii , viata normala si agitata de pe continentul american. Deja mi-am zis: categoric este un film cu o tenta psihologica si sper sa nu fie la fel de retardat ca si ” Requiem for a dream”.

Eric Roberts, un mare actor in rolul tatalui printesei in „Ninjas Creed”, moare de mana Nadiei, iar fata pleaca impreuna cu Adam, soldatul, care ii promite acesteia sa o apere. Are loc o lupta intre el si Nadia , impropriu spun pentru ca ea, practic, se lupta singura, el neavand in dictionar notiunea de ” arte martiale”. Il bate asta bine, bine, apoi nu stiu cum ajunge asta in strada unde incepe sa ninga si se ciocnesc doua masini :)). Mai pe final Adam o omoara pe fata in loc sa o protejeze. In urmatoarea dimineata se trezeste sa plece la lucru si am inteles eu ca daduse amnezia in el. Iar seara dupa ce iese de la lucru se duce in parc si incepe din nou sa urmareasca o tanara despre care isi facuse el scenarii in cap cum ca ar fi mostenitoarea unui taram indepartat si de fapt asa va deveni Adam asta un ucigas in serie.

Asa film … urat, dar urat rau de tot …. scenariu scris la betie :)). Si daca intrati pe site-ul de mai jos sa il urmariti , uitati-va la recenzie sa vedeti ca aia de pe site zic ceva total diferit pe langa ce am spus eu :))

Watch Ninjas Creed online

The women

Am dat din intamplare peste filmul acesta si l-am urmarit cred ca de aproape zece ori , am ajuns sa invat chiar si o  parte din replici. Comedie frumoasa cu patru femei mature si fizic si psihic, patru prietene ce  lupta impreuna impotriva dusmanului care se dovedeste a fi o cea de a cincea femeie. Aceasta ( Eva Mendes joaca rolul) este intrusul ce pagubeste sufleteste si financiar o intreaga familie. Filmul are final fericit ( desi se termina in tipete, tipete de fericire) si trebuie neaparat sa il vedeti impreuna cu prietenele voastre caci eu de toate cele zece ori m-am uitat singura la The women, dar cand voi ajunge acasa voi avea acolo compania necesara.

Vizionare placuta si va spun sincer ca merita sa investiti  cateva zeci de minute din viata!

Recomad 3 filme pentru inimi … pentru inimi tari!

The Mirrors – film pentru care mi-a trebuit sa imi fac curaj cateva zile inainte de a ma simti in stare sa  il urmaresc cap-coada, desi mi-am acoperit ochii in momentul din baia surorii actorului in rolul principal plus ca ideea in sine de a te urmari persoana din oglinda este creeeepyyyyy.

Daca ati trecut peste The Mirrors …. instalati-va confortabil Death Tunnel !! E genul de film la care va veti auzi spunand: OMG, OMG, OMG, OHH HOLY CRAP … OHH GOOD GOD! OHH GOOD HEAVENS !! OHH GOD :))

Bun, daca ati trecut de astea doua, va recomand unul mai soft, sa nu ziceti ca sunt rea . E destul de vechi, dar eu l-am vazut prima data acum cativa ani buni  si mi-a placut foarte mult, ehh  odata cu inaintarea in varsta nu ma mai laud cu acelasi stomac bun :))

Enemy at the gates

Film bazat pe batalia dintre cel de Al Treilea Reich Hitlerist (Al Treilea Imperiu sinonim cu Germania Nazista) si Uniunea Sovietica, mai precis ecranizarea prezentand batalia de la Stalingrad ( azi denumit Volgograd, oras aflat in sudul Rusiei) considerata cea mai mare lupta din istoria omenirii.

Pe 22 iunie 1941, Germania si aliatii sai invadeaza Uniunea Sovietica. Dupa ce sunt respinsi de la portile Moscovei, acestia calculeaza ca un atac in sudul Rusiei ar asigura controlul asupra zonei cu petrol din zona Caucaziana si asupra raului Volga, o cale foarte importanta de transport pentru sovietici.

Pe 23 august 1942, germanii efectueaza un bombardament aerian amplu ce provoaca un incendiu devastator in Stalingrad. Lupta din oras a fost nemiloasa si disperata. Stalin a dat ordine ca toti militarii ce se retrageau din lupta fara ordin sa fie executati imediat, „Nici un pas inapoi!” devenind lozinca sovieticilor.

Artileria sovietica a tinut sub foc continuu pozitiile germane, utilizand cu succes ruinele rezultate in urma bombardamentelor in oras pentru luptele de aparare. Lunetistii sovietici provocau mari pierderi in randul nemtilor; printre cei mai buni lunetisti se numara : „Zikan” 224 germani ucisi pana in 20 noiembrie 1942 si Vassili Grigorievici Zaitsev cu 149 de reusite. 90 mii militari germani ( 6 mii dintre acestia au supravietuit detentiei din Uniunea Sovietica si s-au intors acasa ) au fost luati prizionieri si executati, iar printre acestia se aflau si 22 de generali.

Batalia de la Stalingrad a durat 199 de zile cu pierderi de : 400 mii germani, 200 mii romani, 130 mii italieni si 120 mii unguri, mai mult de 40 mii de civili sovietici au murit in oras si in suburbii iar cei ucisi din zonele raionului inconjurator nu au putut fii estimati.

Cea mai buna scena din „Enemy at the gates”  mi s-a parut cea in care soldatul Vassili G. Zaitsev intalneste comisarul politic alaturi de care va impartasi sentimentul de prietenie in timpuri atat de ostile precum cele alui de al Doilea Razboi Mondial ( limitandu-ne la Razboiul Sovieto- German).  Comisarul inspaimantat, reuseaste sa isi salveze viata ascunzand-se printre cadavre, avand noroc sa nu fie la randul lui impuscat cand nemtii sesizeaza pe cineva in viata in locul in care acesta cauta un strop de siguranta in speranta salvarii propriei vieti.  Indreapta arma spre nemti, dar este intrerupt de istetimea lui Vassili. Cei doi asteapta impreuna pret de cateva secunde, apoi comisarul intreaba: „Soldat, sti sa folosesti arma? ” la care militarul raspunde cu sinceritate : „Da, putin.” Comisarul ii inmaneaza arma si ramane fara cuvinte la modul de executie constientizand  ca Vassili ar putea fii un excelent lunetist ceea ce va deveni datorita isusintei sale fizice si puterii psihice extraordinare de care a dat dovada acest ” vanator de lupi”. Vizionare placuta pentru ca merita.

Everybody’s got a story!

The feast of love – romanul. Charles Baxter este un cunoscut scriitor american pentru istorisiri  scurte, dar de asemenea a scris si romane, pe cel de al patrulea numindu-l ” The feast of love” .  Criticii sunt de parere ca ecranizarea a reusit cu succes sa puna in valoare povestile de dragoste redate in carte.

The feast of love- filmul. Il gasim in categoria dragoste / drama cu tenta de film psihologic. Eu l-am vizionat din primul minut pana in cel 101, ca altfel nu as scrie despre el , si cum mi se intampla de obicei finalul  nu m-a multumit parandu-mi destul de sec, dar noroc cu dialogul dintre Morgan Freeman si Greg Kinnear ca a mai compensat din parerile mele de rau pentru care am stat sa-l urmaresc in intregime.  Mi-a parut psihologic pentru ca m-a facut sa gandesc. M-am rezumat la situatiile date si la conexiunile  dintre personaje, descoperind astfel intrebari si raspunsuri puse corect in relatiile de cuplu. Daca il veti urmari, veti intelege despre ce este vorba. Mi-a inspirat mila Bradley Thomas cand incearca sa ii explice nepotului sau cum  fosta lui sotie ” a plecat intr-un loc in care barbatii nu sunt acceptati” , un soi de expresie prin care el singur isi punea sare pe rana, iar bietul copil dezvolta  o imagine invidioasa asupra matusii. Oscar a trebuit sa moara ” cand i-a fost lumea mai draga” pentru ca nimeni nu putea contrazice cartile prezicatoarei si asta nu mi-a placut deloc, dialogurile dintre cei doi batranei dau filmul nota realista iar Radha Mitchell , cea mai frumoasa blonda din cate am vazut eu vreodata, aduce cu ea o esenta de lux, senzualitate si naturalete.

The secret works!

Mi-am sfatuit o buna parte din cunostinte sa urmareasca acest film. Eu l-am descoperit anul trecut si l-am vizionat de trei ori pana acum: prima data din curiozitate ( nu prea i-am dat mare importanta si mi-am ales din material exact ce am vrut eu), a doua oara l-am urmarit ca imi atrase atentia cateva lucruri ce se intamplau in viata mea in perioada respectiva, iar a treia oara m-am instalat in fata monitorului impreuna cu o prietena, ea vazandu-l pentru prima data iar eu pentru refresh-uri.

E destul de istet filmul si sustine aceeasi idee pe care eu o am in minte  de multa vreme , aceea ca : atragatorul atrage atragatorul. Referindu-ma la relatiile interumane, eu cred ca personalitatea fiecaruia atrage oameni cu caractere, principii, credinte  asemanatoare, iar cei ce nu se potrivesc, in final se vor respinge unul pe celalalt.

Legea atractiei fiind secretul mecanismului de functionare a lumii este prezenta in viata fiecaruia dintre noi astfel : gandurile emise de creierul nostru formeaza un univers propriu care incepe sa lucreze pentru noi, exact cum ii dictam noi voluntar sau involuntar.

Urmariti filmul si veti intelege mai bine. Mie mi l-a recomandat o prietena intr-un moment in care alegeam , practic, sa imi plang de mila, iar ea mi-a spus: ” Tu m-ai atras pentru ca ai avut nevoie de mine, asa cum eu am nevoie de tine, dar de aici depinde doar de persoana ta. Eu iti stau la dispozitie, tu trebuie sa profiti. Ar fi pacat sa ma atragi in universul tau si sa nu ma lasi sa te ajut!”.

nu stiu cat mai dureaza!

inca nu pot dormi…

In legatura cu filmul, cand l-am vazut eu acum cateva luni bune (confessions of a shopaholic este film din 2009) … din primele 10 minute m-am simtit in pielea tipei. Filmul este extrem de plictisitor, ideea este simpla : o cucoana roscata „bolnava” dupa cumparaturi , imprastiata si nehotarata colinda bulevardele cu sarsanale colorate pline cu desuuri, esarfe si caciuli de blana ecologica  , face imprumuturi sa isi mai cumpere inca o fustita , iar in final se da pe brazda si scapa de aceasta dependenta a shopingului. Nu doar numele ma apropie de  actrita, ci si pasiunea pentru cumparaturi ca de exemplu atunci  cand eram stresata in sesiune imi cumparam pantofi, cand trebuia sa invat pentru examene aveam nevoie de stimulent, mai achizitionam o pereche de pantofi , veneam weekendurile acasa  imi facea draci iubitul, imi cumparam sau imi cumpara pantofi, dupa aceea a trebuit sa ma angajez si atunci a inceput a prospera toata garderoba mea. In prezent, vreme de criza financiara pe aici pe la mine, urmez „terapie fortata anti-shoping” . Astept vremurile viitoare roditoare sau poate ” viata ce va sa vie” in speranta ca up there in the sky is a God  and he is a shopaholic just like me !