you know you’re in love when the hardest thing to do is say „good bye”

Despre gandul de azi :

„Nu cel ce continua este considerat puternic , ci acela care pune punct si se retrage   la momentul potrivit.”

-cel ce continua chestii ce vor avea durata scurta de viata … mai mult se incurca; si pe sine si pe ceilalti.

-cel ce pune punct unei situatii foarte bune, se numeste fraier.

-cel ce continua un lucru bun, se numeste curajos.

-cel ce pune punct unei situatii nu tocmai in regula este un om puternic.

….

Cel ce uita nu exista.

Cel ce trece peste , nu exista tot timpul… uneori doar timpul isi face treaba.

„My fav love quotes:

If you love him, set him free, if he returns, he was always yours, if he didnt, he never was.

To the world you may be one person, but to one person you may be the world.

Cred in dragoste precum cred in Dumnezeu… nu o vad , nu o simt , dar stiu sigur ca functioneaza.

Stii ca te-ai indragostit atunci cand nu refuzi sa dormi. Stii ca viata ta este mai buna decat un vis.”

 

 

 

Anunțuri

Granite.

„Alerg sa izbavesc distanta pana la granita.

Exact ca intr-un „vis ciudat” cu cat incerc si fug mai repede cu atat mai des privesc de frica inapoi si determin granita sa se departeze.

Si toti ma judeca si imi sunt straini.

Atatea fete straine alaturi de care candva am supravietuit.

Ma opresc, rasuflu … un om obosit.

Un om scarbit gasesc in propria-mi piele.

Ma judeca si nu am unde ma ascunde. De as putea trece mai repede si cu mai putina sudoare granita!

Acolo sa ma astepti tu, om de incredere! Om in care imi pun o buna parte din crezurile mele!

As vrea sa faci parte, alaturi de mine, din ceva ce ACUM imi pare interesant!

Visez ca ne linistim si ca pica toate barierele impuse de straini intre noi.

Visez ca ne este bine si vizualizez treaba asta.. si risc sa o fac desi simt ca ma frang de durere pe jumatate si ca partea stanga da mereu sa topeasca putin, putin..

Nu am cui spune pentru ca dintr-o data toti m-au lasat in fata lor. Toti m-au impins inainte sa imi insusesc in intregime toate pericolele, sa trec granita singura, fara nimeni alaturi. Ei nu stiu decat sa ma judece.

………………………………………………………………………………………………..

….visez ca ramai!”

-asculta-mi muzica! noapte buna.

 

I’m gonna ask you to look away
I love my hands, but it hurts to pray
Life I have isn’t what I’ve seen
The sky is not blue and the field’s not green

I’m gonna ask you to look away
A broken life will never stay
Tried to hard and I always lay (?)
Days are grey
and nights are black

Orizont, element, timp.

„Departe e zgomotul. Departe e conceptul de viata normala si agitata dupa care nu ma dau in vant.

Aici stau in umbra celor ce m-au inchis, dar dupa care oftez in lipsa lor. Aici este calmul ce imi lasa pana si degetele cu ajutorul carora comunic  sa se relaxeze.

E limpede ca ma complac si ca refuz sa trec peste linistea-mi impusa de norme prea-lumesti.

Analizez din punct de vedere matematic. Nu mi-a placut nicicand ideea de ” drepte paralele”. Aparent sunt impreuna. … macar de s-ar departa absolut una de cealalta! Dusmanesc tot ce ramane constant indiferent de viziunea celorlalti. Dar daca as avea de ales intre dreptele paralele si planurile paralele, ce rau as alege mai putin rau? Da. Ar insemna sa incerc, iar eu am obosit sa incerc. Sunt scarbita de rezultate cu minus in fata.

Ating peretii ce ma hotarnicesc si fac tot ce imi doresc pentru ca nu ma multumesc doar cu priverea.  Pana si ochiul chibzuit ma tradeaza. Am necesitatea inumana de a atinge tot ce misca in jurul meu; cunosc trebuinte acerbe pentru studii asupra elementelor cu care sustin contactul. Si am inceput sa fiu interesata de prea multe lucruri din aria obiectiva. Si ma intriga treaba asta pentru ca sunt prinsa la mijloc… intre linistea satisfacatoare si curiozitatea actuala crescanda.

Pentru o situatie constanta timpul se opreste in loc. Nu e nici bine, nu e nici rau … nu e nici cum. Punandu-i capat si privind din viitor, practic situatia se anuleaza pe sine. Raman resturi identificate cu un termen ce suna foarte frumos in limba romana , si anume : amintiri. Care, desigur, trec! Cand se naste prima amintire, atunci ceasul porneste din nou pentru a N-a oara. Este un ciclu atat de josnic si superficial  sa accepti sa te indragostesti mereu. Este un ciclu ce nu se termina niciodata datorita celor 250 grame de suflet ce zace in noi. Atat cantareste! Si nu inteleg cum de o asemenea cantitate infima din mine se poate intoarce , si nu ezita sa o faca, in orice moment impotriva mea.  E de partea hotului! Si acela nestatornic… mereu fugind de mine , dar niciodata smulgandu-mi ultimul zambet .

Din punctul in care ma aflu acum orizontul e patrat!

………………………………………………………………………………………………………………

Mi-am amintit ca iti sunt datoare cu o explicatie: nu dorm pentru ca orele de somn intrerup itrevederile dintre noi… Asa imi pare cum ca ne-am vazut azi desi in realitate  au trecut doua-trei zile..”

Plec la casa mea! :D

Ideea e ca astept sa vina omu’ dupa mine si sa plec la casa mea:D

Sunt racita. Imi curg mucii pana la calcaie. Am febra de azi dimineata…

Si in timp ce astept omu’ sa vina sa ma ia, ma rog foarte tare:)) sa nu fie „vorbiciosi” pe masina; ca data trecuta am nimerit langa un nene si dupa ora 3 a.m. i-am spus de 4 ori ca am de gand sa ma retrag din discutie ca ma fura somnul, dar el vorbea saracul in continuare. M-a ametit si m-a deprimat la maxim.

La drum lung am nevoie de liniste si nu simt nevoia sa socializez cu nimeni. Sunt o acritura de felul meu.

Drum bun mie!!!:D

Va urma o perioada lunga in care voi trai fara blogareala. Si asa nu mi-am mai facut aparitia de multa vreme pe aici…

Minte de om plictisit.

In baza faptului ca imi lipseste un animal de companie, si ca nimeni nu vrea sa imi daruiasca o pisica sau un caine, imaginatia mea si-ar dori foarte mult un dragon. Un dragon real, al meu, pe care sa il cazez la mine in casa, apoi in garajul vecinului, sa il invat trucuri, sa merg cu el la munte, la mare, pe Caras cu muierile, sa scuipe foc si sa ii arda fusta nenorocitei aleia de invatatoare care imi facea zile fripte cand eram in scoala, iar dupa cativa ani , a ajuns afurisita sa imi faca zile fripte si la lucru! E mica, hada, slaba, cracanata, cocosata, si poate nu va vine sa credeti, dar are un neg mare pe partea stanga a nasului; pune mereu intrebari la fel de obositoare ca toata propria-i fiinta si in timp privirea i-a devenita usor divergenta. Ma sperie! Ma urmarea mereu la scoala sa vada ce intrare a scolii folosesc si cand nu ma asteptam imi sarea in fata si incepea sa urle de o luau toti dracii. Tentase buni sa imi puna o pila buna la ea, dar nu a avut nici o sansa: eu eram incorigibila, iar ea „doar o simpla invatatoare amabila, ce munceste prea mult, pe bani putini”, dar a dracu’ ea ca are apartament la oras si casa la Sasca Montana. Eu n-am!

E al meu si il cresc cum vreau!

Nu au mai ramas multe cuvinte de adaugat.

M-am batut cu pumnul in piept in ultimii 23 de ani ca sunt multe lucruri care mie nu mi se pot intampla PENTRU CA MA CUNOSC si stiu cum reactionez. Ei bine, am gresit, de putine ori, maxim vreo 5, dar conteaza pentru mine ca am calculat gresit.

Unul din lucrurile asupra carora ma inselasem e acesta: dragoste la prima vedere… cine ar fii crezut? Eu niciodata!!

Dar, acum ca ma gandesc mai bine, cred ca mi s-a intamplat. Din primul moment in care l-am cunoscut mi s-a parut ca il stiu de o viata. Apoi i-am spus ca ii voi duce dorul, si asa a fost. A fost interesant si frumos.

Povesti vechi!! care ma ajuta sa refac unele calcule in viata mea.

Ascultati melodia, desi sunt sigura ca o stiti foarte bine.

Delict psihic.

Fragment din ” Feelings”:

Aceiasi protegonisti, dar o alta poveste.

Plecase.. odata cu zorii zilei;

ea, insa, nu stia ca el avea sa plece definitiv de data aceasta.

Ii atinse mainile inainte cu o seara… Inainte cu ultima lor seara impreuna , mai precis.

Privea mainile impreunate ca prin obiectivul fotografic … Pe fundal, neclar, se ivea fereastra , apoi blocurile, si dincolo … departe, apusul.

Singurul gand :il spuse cu voce tare: „Imi va fii dor de momentul acesta in care ne aflam noi doi acum”, dar raspunsul din partea lui nu venii, ci doar o privire zambitoare *un zambet autentic , recunoscuse ea” si un sarut pe frunte.

„Ti-am spus vreodata ca pentru mine un sarut pe frunte  valoreaza mai mult decat 927 de savarine?? Si doar stii cat de mult iubesc savarinele.”, il mai saruta o data.

Raspunsul iar nu venii. Priveau amandoi pierduti in ganduri, peste geamuri, rufe, vecini, gandeau dincolo de muzica.. dincolo de orice altceva ce se afla in aceeasi incapere cu ei.

Conchise ea pentru sine:” Imi va trebui sa ma indragostesc din nou, ca sa pot uita o dragoste atat de mare. Dar cum as putea face asta??? cand inca te iubesc pe tine?”, se opri din concluzii sa il mai priveasca o data.

Si raspunsul lui , parca la gandurile ei , se ivi pe neasteptate: „Stiu!”, si o mai saruta o data pe frunte.

„927, ti-am spus! Aduna!… si totusi, ce stii?”, zambindu-i.

„Stiu ca iti plac savarinele si ca esti dulce de la prea multe cate ai mancat la viata ta!”, rasera impreuna… a fost o noapte plina de rasete si cicaleli, jocuri si alte cele, exact cum se comporta doi indragostiti unul cu celalalt, dar nu era si cazul lor, pentru ca in final, nimic nu se schimbase, si doar Ea il iubise mereu. Il iubise de la inceput, pana la sfarsit. Unde mai gasesti o asemenea dragoste ca a Ei?

Sustin o cauza nobila, sustin un strigat de ajutor ce dainuie pe fiecare centimetru terestru:”Ajutati-o sa se indragosteasca! Ajutati-o sa iubeasca din nou! Pentru ca, desi poate nu intelege nimeni, dar ea are nevoie de iubire pentru a trai…;altfel e aici printre noi si doar supravietuieste.”

Nu este misogina, nu este atee, nu este speciala, nu este nesincera, nu este un lider, nu este duplicitara, nu stie sa strige, nu stie sa planga, nu stie cum sa nu iubeasca, nu stie sa uite …

Motto:

i’m allways here waiting for you all along.

Eu unde voi ramane?

„Cele mai pretioase daruri (deci cele care au contat cu adevarat) pe care le-am primit in viata mea, au chipuri de oameni. Nu conteaza ca sunt lucruri, vorbe, animale de companie sau vreo melodie uitata de restul lumii … pur si simplu doar unul dintre acestea are puterea de a-mi aminti de tine. Cum reuseste nici eu nu stiu!, dar o face de minune, chinuindu-ma uneori si alinandu-mi dorul de tine de cele mai multe ori.

Imi ramane a ma intreba: „Unde pot fugi pentru a-mi gasi locul? Unde sa imi fac culcusul? Unde sa ma stabilesc pentru a nu mai fi nevoie sa-mi fie teama si sa improvizez ascunzisuri? Eu unde voi ramane?? Sa ma intorc de unde am plecat si sa gasesc doar strazile singure si goale, caci tu nu mai esti demult timp acolo pentru mine. Sau sa ma arunc inainte pentru ca oricum cineva are sa ma prinda la timp, inainte sa cad definitiv?!”.”

Je ne sais pas dire”Je t’aime!”

Fragment din „Feelings”, partea a treia.

„As fi in stare sa platesc doar pentru a te vedea dormind. O mimica a fetei dragalasa cu ochii inchisi, cu gura intredeschisa si usor incruntata la visele ce nu iti dau pace.

Eu nu te-as intrerupe  niciodata in timp ce ai vorbi, nu pentru ca nu as avea dreptate sau argumente,  sau pentru ca nu m-as pune cu tine sa te contrazic … ci pentru ca esti  remarcabil si interesant atunci cand cu  suflet si  vlaga vrei sa  explici lucrurile  lumesti.

As fi in stare sa te mint , daca tu ai cere sa fii mintit de catre mine … si as face-o doar de dragul tau! Pentru tine as invata sa spun cele mai elegante si de calitate minciuni.

As intelege ca „NU” inseamna „NU” , iar „AJUNGE!” inseamna „AJUNGE!”, si as avea aceeasi exigenta de la tine.

Alaturi de tine as reusi sa invat timpul trecut al tuturor verbelor pentru ca tu mi-ai da motivatia necesara, iar tu alaturi de mine ai gasi confort  si sustinere morala.

Nu te-as „tine legat de fusta mea” niciodata pentru ca dragostea functioneaza pe sistemul de bumerang, adica daca este construita exact cum trebuie si nu atinge o alta tinta,  in orice pozitie ar ajunge se va intoarce inapoi.

Alaturi de tine mi-as gasit timpul pentru a savura cu adevarat o tigara, o cafea si un hohot de ras dimineata pe stomacul gol.

Langa mine nu ti-ai gasi motivele pentru a-mi spune” Okay.” atunci cand de fapt nimic nu este okay pentru ca ai avea increderea si curajul de a-mi argumenta ce nu este in regula si ce te nelinisteste. „Nelinistea” reprezinta o stare pe care nu as vrea sa o cunoastem nici unul din noi.

Ti-as pune la dispozitie timpul necesar pentru a intelege ca nu doar ” eu sunt de vina”, ci ca ” vina este a amandurora”.

… Si indiferent de starea-mi, nu voi adormi niciodata inainte de a te saruta de noapte  buna si a-ti spune „Te iu… ! Te … iu*esc, te iub …”, off nu-mi iese sa spun lucrul ala in lipsa ta.”

Sa astepti, sa traiesti, sa rememorezi.

Fragment din „Feelings ” partea a doua.

Aproape aceeasi poveste dar jucata de alti doi actori.

” Sub zambetul SF-ist femeia din mine sufera.

Nici ea nu crede ca ar putea convinge pe cineva de stari senine prin mai mult ranjetul, decat zambetul, fortat afisat.

Daca ochii ar fii oglinda sufletului precum se zvoneste, ai inceta prin a ma tachina si a ma descoase cum ca te iubesc ori ba, dar curiozitatea ta de barbat … si orgoliul tau… poate si lauda.

Ma repet: iubirea nu este un singur sentiment cu o existenta brusca,  o activitate constanta si o pieire in degrade. Dragostea sufleteasca este o suma de sentimente de bucurie, tandrete, placere, respect, siguranta,  e plina cu detalii si cuvinte uzuale puse pentru prima data intr-un context special, cu valori traditionale ale celor doi ,  precum si cu muzica, remarcile si anturajul fiecaruia. Dragostea nu vine niciodata ” doar pentru ca trebuie sa vina aici”, ea se grabeste inspre noi, uneori neinvitata si fara sa-i duca cineva lipsa, pentru ca stie cu siguranta ca are sa apara un punct de legatura, o atractie in linii fine, o alta dorinta subordonata celei primare. As putea spune ca e hoata si ca uneori se grabeste, fara sa astepte momentul 2 cel in care intervin barierele de natura psihologica, dar spunand asta este echivalent cu incalcarea poruncii celei de a treia care spune ” Sa nu iei in desert Numele Domnului Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Sau” . Adaptez si rezulta: nu lua vointa iubirii in desert pentru ca tu esti infim pe langa ea si nu vei sti niciodata cand te va lua, unde te va purta si cat de greu te va parasi.

Femeia din interiorul conturului  meu se dovedeste a fii un matematician cu un procentaj de precizie superior in comparatie… chiar si  cu Thales din Milet, pentru ca ea doreste sa fie atinsa la milimetru, calculeaza diferenta la miime  intre fortele straine exercitate prin atingere si fortele cu efect hipnotic, analgezic primite din partea ta. Ea are o memorie buna, este foarte priceputa la geometrie si dintr-o data i-a luat nastere talentul la desen pentru ca este capabila sa iti deseneze chipul in cele mai subtile trasaturi, cu orice unealta, din orice material si pe orice material … si in toate aceste situatii desenul ar iesi exact  la fel, fara nici cea mai mica abatere!

„Culmea este!”, mi-am zis la inceput ” … ca pun si eu intrebarea idioata”De ce?” „. Ma credeam curajoasa. Ma gandeam ca voi depasi sentimentul de retraire, dar iata ca am fost si eu in situatia de a ma intreba „De ce? De ce acum? De ce in acest mod? De ce eu? ” , la fel ca si ceilalti pricinuiti cazuti pe teritoriile iubirii sufletesti.

Apoi  a urmat o perioada de liniste in care stateam pe fotoliul meu, pe banca mea, pe pontonul meu … cu cartea mea, in mainile mele, goale acum, …

Dar, fotoliul meu mult prea confortabil, banca mea sub” cea mai buna umbra”, pontonul meu cu cea mai larga vedere … si cartea mea, … da , chiar si cartea mea cea buna … parca toti si toate s-au intors impotriva mea, ei spun ca au vrut doar  sa ma aline, dar mi-au luat mainile goale si mi le-au dus la tample, si atunci am plans pentru prima data. Au fost lacrimi de singuratate sufleteasca si cruda si nemernica … si eu nu am putut sa o domesticesc nici pana in ziua de azi!

Am lacrimat pe carte, apoi lacrimile si-au facut carare pana pe ponton si s-au varsat in apa lacului vibrand odata cu reflexia norilor … si tare mult mi-as fi dorit sa fi vazut si tu aceeasi portiune de cer pe care eu o aveam in vizor.

Un lucru ce mie mi s-a parut fascinant a fost ca intr-o zi am adormit, te-am visat si m-am trezit cu toata jumatatea stanga a corpului tresaltand spamodic … intr-atat de tare mi se facuse dor de tine. Daca as fi avut norocul macar sa iti aud vocea! Si iar am inceput sa caut in amintiri si sa retraiesc.

Si tot ce ma contrarieaza pe mine este ca, daca voi reusi sa gasesc directia contrara a scurgerii timpului, nu stiu pana la ce moment as da timpul inapoi: pana la momentul in care mi-am spus: „Nu, nu vreau sa te cunosc!” si sa nu fi stiut vreodata ca locuiesti in aceeasi lume cu a mea sau pana la momentul cand uitandu-ma in ochii tai am gandit” Nu vreau sa plec. Opreste-ma aici cu tine, ca e tare bine …”.”

Doar doi actori ce isi zambesc, beau o cafea impreuna  si discuta subiecte comune… Ei  redau o imagine placuta in lumea grabita, simpla si  ordonata de impulsurile primitive.

O zi alaturi de un nehotarat!

Fragment:

Azi te iubesc, maine te voi dori, iar saptamana viitoare nu va mai conta daca vei mai face parte sau nu din viata mea pentru ca nu te voi mai iubi, dar  ma voi reindragosti de tine luna viitoare!

Eu sunt femeie. Eu te-am iubit, cu greu, dar te-am iubit. Acum vreau sa gandesc, vreau sa ma acomodez fara tine weekend-ul asta, desi imi ard buricele degetelor sa scotocesc in dulap dupa esarfa aia nenorocita bleu de Caraibe, imi lipseste prospetimea, culoarea, si gustul decoratiunilor peisajului in care te afli tu acum, ma tenteaza sa caut fantana si sa ma intalnesc cu melcii si cu broastele.

Nicio proba fizica AICI care sa ma apropie de tine. Doar muzica mi-a mai ramas , doar muzica imi aminteste de legatura dintre noi doi. Pot umbla in dementa omului indragostit intr-un milion de locuri departe de casa ce as vrea sa o impartim , dar timpul si mintea tot la tine are sa ma poarte. In lipsa ta zambesc sec! Si din nou muzica … : ma arunca in bratele tale pe unul din malurile calde si nisipoase ale Marii Mediteraneene si tu prinzi curaj si imi spui: ” Hai sa fim martorii apusului in seara asta, vreau sa stam trezi si sa veghem odata cu stelele. Vreau sa simtim cum  impreuna apartinem locului acestuia!”

O iau razna din cauza celor cinci saruturi si a unei tineri de mana, cu care mi-ai ramas dator , si care imi definesc setea de a ma simti iubita. Si daca eu vreau sa ma simt iubita de tine… , asta inseamna ca eu te iubesc? Eu?!! Sa te iubesc? De cand, cum se va materializa si ce asteapta la randul ei aceasta iubire? Si iata cum dintr-o data cuvantul cheie TU este inlocuit de cuvantul IUBIRE.

Si cand credeam ca ma scap de tine si ca nu te mai iubesc …tocmai atunci  ma indragostesc de tine! Ia sa vedem: stiu ca iubesti muntele cand toti iubesc marea, stiu denumirea cartilor ce iti plac, ma amuza unele trasaturi ale chipului tau… asta pentru ca il stiu in detaliu si cred ca stiu chiar si modelul covorului de la tine din camera. Te plac cu bucle, fara bucle, cu negi, cu sprancene impreunate, imbracat in rosu, in verde sau cu o mana lipsa, nu conteaza, si imi place ceea ce vei deveni.

Foarte mult imi doresc sa beau din aceeasi cana de cafea cu tine, sa fim impreuna stapanii aceluiasi caine pentru ca visez  sa avem, sa ne lipseasca si sa vrem aproape aceleasi lucruri. Ia-ma de mana si te voi duce intr-un loc unde sa fluieram in pace, sa inghetam de frig intr-o veselie, sa prindem licurici, sa taiem perdele, sa punem parchet si clima. Nu te confund cu decoratorul ci te cer in casatorie. Vreau sa fii sotul meu pentru ca ai potential in ceea ce priveste aceasta „slujba”.

Imprumuta-mi bunatatea sufletului, curajul si intelepciunea ta si hai sa o facem! Hai sa ne unim destinele, cum se spune. Sa fugim in luna de miere la Mediterana, sa strambam din nas la menu-urile fara fructe de mare sau dulceata de piersici, sa zambim, sa ne facem prieteni noi, sa cucerim plaja, sa facem castele de nisip … si sa ma intrebi: „Baby, vrei? ” si eu : ” Da, vreau, vreau, vreau!” ” Nici macar nu ti-am propus ce sa vrei.” ” Stt, da, vreau sa raman cu tine! Cat mai mult timp posibil. Chiar as vrea sa mor intr-un mod romantic tinandu-mi mainile intr-ale tale, uitandu-ma in ochii tai frumosi, spunandu-ti ca te iubesc si auzind cum se rupe cerul!” Sa gandesc pe lumea cealalta: ” A fost o dragoste enorma din care ma voi hrani in vesnicia pe care o voi petrece aici. Iubirea ta imi ajunge. Fericirea care abunda in viata mea e de ajuns sa acopere infinitul ce m-a asteptat aici!”

Într-un sfârşit, o farmacistă amabilă.

Sunt un farmacist ignorant!

Breaking News << Exista cel putin o farmacista amabila in tara noastra >>.

Dialog:

” Grandma’, cand stau  si ma uit pe geam cum ninge …ma loveste  pofta de inghetataaaa .”

„Da’ cine dracu ‘ mananca inghetata pe vremea asta?”

„Stai sa iti dau bani sa te duci pana jos sa imi cumperi o inghe’  (alint de mana a doua pentru inghetata) de vanilie … sau de capsuni, ca eu aici lesin de pofta!”

Si o trimit pe biata si batrana mea grandma’ sa imi achizitioneze o inghetata ( ca doar trebuie sa ii faca pe plac singurei ei nepoate).

„Ia si tu o lingurita si vino de te infructa din acest desert racori-dulce-acrisor!” si ridic mana cu inghetata exact sub nasu’ ei ,obligand-o sa se uite pe sub rama ochelarilor : „Ce bine se simte  aroma asta de vanilie! … producatorii din ziua de azi nu se zgarcesc ca pe vremurile tale. Hai gusta, incearca! Te-ai lasat de fumat, da-te pe dulciuri, asta fac toti pensionarii. Inghetata este dependenta aproape perfecta.”, si ma pun de o imbii ca nimic pe lumea asta nu imi face mai mare placere decat sa fac pofta cuiva cu de-ale gurii pentru a se pune in pielea pofticiosilor ca mine.

In fapt inghetata nu era intr-atat de nemapomenita … pentru ca nu se numea BEST sau BIANCA, dar la vreme de pofta mare ma multumesc cu ce primesc fara figuri pe langa.

Dialog in prima noapte de agonie:

„Grandma’,… du-te fa-mi un coldrex ca am febra.”

„Cat e ceasul?”

„E 12 noaptea…. du-te mai repede.”

„E doua jumate fata.”

„Accept si doua jumate, numai du-te mai repede si  fa-mi un coldrex.”

Beau un coldrex, schimb 2 randuri de haine , iau o aspirina si incep a ma zgai la pereti in asteptarea fazei in care ma fura somnul. Rahat! E 4 si un sfert si pe mine ma chinuie durerile de amigdale . „Grandma’ mi-e rau, vino sa vezi daca mai am febra.”

La 5 jumate ” Grandma’ sa ma trezesti la 9 jumate sa ma duc la MARMACIE sa imi iau ceva bumbi ca nu mai pot de rau.”

La 8 „Grandma’ cat e ceasul? Unde pleci? Mi-e rau, ma doare gatul, am febra, fa-mi un ceai … orice gasesti !”

Mai precis asa ma suporta necajita mea Grandma’ de fiecare data cand bolesc. O singura daca a avut tupeul sa-mi  comenteze noaptea cum  ca ea e obosita si ca vrea sa doarma si mi- a luat la ” purificat” toate poftele  ce imi provoaca febra si dureri in gat, dar eu din starea de boala am prins  voce si forta iesind  ceva de genu:

” Du-te si adu-mi!”

„Eu sunt femeie batrana , nu te gandesti si la mine ca am nevoie sa dorm? Daca sti ca nu ai voie sa mananci inghetata, abtinete .”

„Pai da, ca pe tine aia te intereseaza numai sa dormi, si de mine sa nu aiba grija nimeni cand sunt bolnava, ma faci sa tip acuma pe tine ca nu mai pot de gat. ”

„Lasa nu mai tipa la ora asta ca te aud vecinii.”

„Da’ nu ma fa sa imi dau cu parerea sincer despre vecini. Toata ziua stai cu ei la barfa si cand sa imi aduci si mie un ceai ti-e greu.”

„Bine iti aduc un ceai.”

„Si o comprese cu tuica sa imi pun pe frunte ca nu mai pot de febra.”

„Daca nu ai mai manca inghetata, nu ai mai face febra!”

„Mai femeia lui Dumnezeu, tu nu pricepi ca nu-mi cere gura inghetata, ci creierul?”

Ma trezesc dimineata cu rau de inaltime , rau de mare, si rau de masina desi toata noaptea statusem ca o lepra infipta in mijlocul dormitorului, ma imbrac cu ce apuc, nu ma fardez, nu imi pun cercei, ies pe usa si ma gandesc ca imi lipseste o vesta reflectorizanta pentru a banui  vecinatatea ca lucrez la social in primarie.

„Neata’ buna vecina. Ce faci? Te duci la lucru?”

Dar nu m-am dus la lucru niciodata in halul asta!…”Neata’. Nu ma duc la lucru ca nu mai lucrez de 4 luni …de fapt.”  ( Deci no reason sa imi mai spuna cineva „fata de la cablu”.)

Ajung la farmacie :

„Buna dimineata. ” Eu salut farmacista cu amabilitate si caldura, anticipand  de la ea procedeul idem … dar nimic.  Ea muta ! Ma vede cu coada ochiului ca am intrat in farmacie.  Iau pozitia de repaus si imi indrept privirea spre vitrina cu ceaiuri … inca asteptand acel salut cu care imi ramase datoare. Si iar nimic. Fac calcule ” E 9 jumate, de la ora 9 se deschide,  eu sunt prost imbracata, tu esti gretoasa ca mata dimineata asta!. Posibil ca gandesti : ce dracu’ cauta asta asa devreme aici? sper sa fie cineva pe moarte de ma intrerupe din ” lucru”.”Se rupe tacerea:

„Da, spune.”

Pe silence imi sare mustarul: Gretoaso ” Dati-mi o cutie de decasept si un ceai de echinaceea.”

„N-am ceai de echinaceea.”

„Nu am inteles ce ati spus. Repetati , va rog.”

Isi da ochii peste cap si imi spune ca nu are ceai. „Multumesc.” Un „cu placere. La revedere” nu cunosti, dar lasa ca ma duc sa caut ceai si pe urma vin sa iti aduc lamaile sa iti taie greata.

La farmacia cealalta de la care mi-am cumparat ceai am dat peste alte doua gretoase de farmaciste. Le-am dracuit pe toate 3 gloabe in drum spre casa pentru ca este deplasat sa lucrezi cu oamenii si tu sa nu fii in stare sa iti deschizi protezele sa saluti, sa scoti un zambet, sa lamuresti omul atunci cand are nevoie si sa nu te crizezi ca o retardata cand te intreaba careva ce e ala augumentin, ca de aia te-a facut mata farmacista sa ma lamuresti pe ce dau banii si ce ingerez.

Intr-o farmacie din Resita ( al carui nume nu il mai retin :)) ) , am intalnit o farmacista ” defecta” sau o farmacista amabila. Pe la pranz, intr-o zi destul de aglomerata, am stat la rand aproape jumatate de ora si am vazut-o pe aceasta doamna farmacista cum se purta cu clientii. A avut la ea saluturi si formule de politete pentru toata lumea, a ascultat, a servit,  a rabdat necunoscatori intr-ale medicamentatiei prescrise, batrani si copii. Am simtit si eu ca vorbesc cu un om nu cu niste capre speriate cum sunt toate farmacistele de la mine din oras.

dovadă de iubire.

fragment din cartea Arta de a trai de Cristian Turcanu:

Iubirea este legea vieţii. Iubirea este chiar viaţa.

Ceea ce menţine unitatea creaţiei este legea iubirii. „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este porunca Vechiului şi Noului Testament. Şi această poruncă este o conseciţă a legii unicităţii. Nu există nimic în întreaga lume care să fie diferit de tine – şi atunci de ce să nu-l iubeşti?

„Să te am alături şi să te ocrotesc de azi înainte,
la bine şi la rău, în sărăcie şi în bogăţie,
în suferinţă şi sănătate, să te iubesc şi să te preţuiesc
până ce moartea ne va desparţi…” – Cartea de rugăciune.

„Tu ai făcut culorile mai vii, frumuseţea mai pură, plăcerea mai intensă. Te iubesc mai mult decât iubesc viaţa, frumoasa mea, minunea mea.” – Duff Cooper.

„Adevăratul anotimp al iubirii e atunci când credem că numai noi putem iubi, că nimeni n-ar fi putut vreodată iubi astfel înaintea noastră şi nimeni nu va mai iubi la fel după noi.” – Johann Wolfgang Von Goethe.

Dovada ta de iubire este o prăjitură în formă de inimioară cu fructe,  frişcă şi dulceţă de căpşuni!

şi mă ispitesc uneori gândurile sumbre.

Nu urăsc, nu îmi doresc, nu mai dau sfaturi, nu mă mai interesez pentru aproape nimic…

scap în umbră, trec la colţ şi zâmbesc, sătulă, dar mişcată, la problemele celorlalţi refuz să mai îmi spun părerea sau să mă implic.

nu îmi obosesc privirea cu chipul tău...pentru că nu meriţi, nu pentru că ai arăta rău.

Plictisită în umbră tot zâmbesc , deşi parcă nu mai trăiesc pentru nimeni, sau nu mi-a mai rămas nimic pentru ce trăi.

…dar şi dacă ar fi să plec, voi pune  o condiţie : Să exite, să fie acolo şi să mă aştepte şi pe mine acel ceva în care cred.

Aş putea fi de acord dar nu sunt genul de persoană,  şi nu vreau…şi nu voi vrea vreodată.

până atunci mă mai învârt pe aici întâlnind pe cineva căruia să îi spun: nu mă suporţi, te tolerez, nu te amesteca pentru că nu vreau să te îndemn să îţi cumperi 2 metrii de frânghie şi să te aşezi frumos pe scaun sub candelabru.  Aiurea, aiurea , întâlnim persoane de cel mai josnic caracter, singurul lor rol fiind acela de a ne spori greaţa!

there aint nobody in the universe that compete’s with you!

Share all your secrets, all your desires and your fantasies
I aint gon tell nobody, baby I’m an only child
I’d keep it to myself cause all I wanna do is see you smile,
Knowin’ that you got someone to talk to aint that what you want?
I’ll be your lover, your provider, and your confidant
And I won’t judge you cause I know that ain’t nobody perfect
But you got some perfect imperfections that makes you worth it….


such a negative message!

Toate funcţionăm pe principiul marelui aventurier italian Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt (1725-1798), conform căruia cu cât  îndepărtezi o femeie de lângă tine, cu atât ea te doreşte mai mult. E clar că distanţa aceasta trebuie să fie fină, astfel încât să nu dea în mârlănie.

Presupunerile  scumpului NOSTRU  Casanova s-au adeverit şi în privinţa mea: parcă iubesc să mă alinţi, poate îmi doresc mai multă atenţie, dar totuşi îmi place să te laşi greu de cucerit,  să te vreau, să mă respingi,  să mă minţi,  să mă faci geloasă…şi iar să te întorci la mine, fără să mă sufoci cu prea multe săruturi, declaraţii, flori, şi iar să mă provoci să te cuceresc, să te joci cu mine, să îmi arăţi că totuşi mă vrei şi tu, dar trebuie să te câştig,  să te merit… să fie o continua tachineală între noi, că altfel risc să mă plictisesc… să simt pur şi simplu că te doresc cu toată fiinţa şi că aş fi în stare să îmi vând sufletul diavolului pentru tine, să fiu cu tine şi să te păstrez pentru inimioara mea!

Şi uite aşa: FEMEILE SUNT NEBUNE DE LEGAT? …nici chiar, ele sunt doar extrem de complicate şi nehotărâte, curajoase şi aţâţătoare, secretoase şi pofticioase, ” bune şi nebune”!

Cum poţi dori pe cineva care te-a respins atât de mult?

De ce mereu ai nevoie doar de iubirea celui care este zgârcit, iar în schimb nu-i oferi nici o şansă celui ce îţi este mereu alături? Nenumărate sunt căile sufleteşti.

A  part of me wants to leave, but the other side still believe.And it kills me to know how much i really love you…

Savarine fara gust.

Mă trezeşte pentru a treizeci şi opta oară aerul aspru al dimineţii, fără tine. Din încăpăţânarea sa pură, premeditată mă inghionteşte în piept mult prea devreme. Mă pun a mă-ntinde dincolo de jumătatea mea de pat în căutarea dulcei haimanale cu care obişnuiam să îmi împart şi să îşi împartă culcuşul apoi încerc a face ochi printre razele nemiloase ale unei vechi stele ale Universului. Sunt mai şifonată azi decât ieri, mai fără poftă pentru dimineţi şi cafele slabe singuratice. Înghit în sec înainte să gust din picătura deja răcită rămasă pe gura ceştii mele de cafea. Cana ta de cafea… a pus-o mama ” bine” că doar ea este încă şeful în bucătărie.

” – Bună dimineaţa! Iubita mea vrea un sărut?’, sorbind haimanaua din cana mea de cafea..personalizată!!

”- Yes!” un răspuns într-o engleză uşor stâlcită şi matinală.

”-Şi unde să ”administrăm” sărutul? Unde vrei să îţi rămână azi ”amprenta”? ”

”- Pe frunte..dacă eşti draguţ..( zâmbete printre sorbituri din cafeaua îndulcită). Exact acolo unde miruie popa! ”.

Şi îmi dete haimanaua naibii un sărut pe frunte , coborând până pe buze : ”- Mai vrei unul? Doar e ziua lungă!’..În final nu cred că scăpasem cu mai puţin de o duzină de pupături pe traseul ” guriţă- ochişori” în acea zi.

Aprob, mon amour-ul meu franţuzesc, faptul că mi-a făcut plăcere sa facem schimb de căni stupide cu cafea!

Aprob, mon amour, ideea ca m-am îndrăgostit până si de respiraţtia ta ( mult mai caldă decât aburii cafelei puternic aromate) pe care o simţeam pe gât atunci când incercai sa mă cauţi , să mă prinzi şi să mă lipeşti de tine printre tăieturile cămăşii tale largi în care mă trezeam!

Şi uite cum am ajuns deja ( în mai puţin de zece minute de gândit cu voce tare) să mă uit suspect în cană şi să mă întreb dacă văd partea goală sau partea plină a ceştii! Asta este ziua în care aflu cât de repede pot soarbe o nenorcită de cafea, atâta timp cât nu sunt reţinută de poveştile tale în roua dimineţii!

Vraja se rupe în secunda în care îmi arunc privirea peste telefon. Încerc sa apelez pe cineva, să ne luăm cu vorba, să ne invităm la o cafea , dar execut comenziile nepotrivite şi dintr-o dată ceva nu îi mai convine aparatului.. Şi ce crezi? Începe să cânte în surdină melodia postată aici. Iar culmea este că melodia nu începe din timpul 0:00, ci de la un minut şi patruzeci şi şapte de secunde…exact de acolo de unde rămase de când o ascultaserăm noi acum treizeci şi opt de dimineţi! Simţeam inima cum îmi tresaltă vioaie pentru că ţi-am simţit prezenţa pentru câteva clipite!

Eşti haimanua mea scumpă, şi şti bine că îţi spun asta din dragoste…

Seara primesc următorul mesaj:

”- Iubită dragă, mi-am făcut un obicei ca atunci când ies de la lucru să mă opresc într-o benzinărie aici aproape la noi şi să cumpăr prăjituri pentru tine, ursuleţul meu cel de acasă!… Dar mereu uit că tu eşti acasă deja..iar eu sunt cel plecat! Uneori pur şi simplu te aştept să îmi răspunzi la interfon şi să îmi deschizi uşa!. În fine( VORBA LUI) !…”

”- Iubite scump, şi eu mi-am cumpărat azi savarine! … aş înerca să le mănânc atunci când voi citi a doua oară mesajul tău, dar fir-ar ele să fie de ticăloase siropate dacă vor să aibă gust în lipsa ta! În fine…”.

Astept singura..

Asteptarea si privirea minutarului le-am dispretuit din totdeauna…dar acum am ajuns sa traiesc la una cu ele. Nu m-ar deranja foarte mult asteptarea doar daca as face-o dimpreuna cu tine. Nu ma „tenteaza” sa astept asa aiurea de una singura. Lasarea noptii ma dispera pentru ca  incepe atunci cand ma cuprind toate nestarile posibile, atunci cand te caut de nebuna prin vise „iepuresti” , dar cu fiecare lacrima de a mea primesc in schimb departarea sub forma de resemnare. Nu ma pot decide ce SECRET e mai SECRET, faptul ca astept iubire inapoi sau ideea ca am nevoie de tine?

Clip-ul urmator nu are legatura cu post-ul, dar l-am adaugat pentru ca prezinta o poveste frumoasa in care multi dintre noi poate ne regasim…Sper sa va placa si voua.

29 ianuarie 1990

Intamplarea face ca tocmai azi mi-am rasfoit putin albumul de poze si am dat peste urmatoarea pozica simpatica:) si nu m-am putut abtine sa o postez.

DUDU (adica eu :| ) cu bucle :D , pfff acum 20 de ani :).

Si m-a pus nenea fotografu pe scaunul ala inalt si nu stiu ce vruiam sa fac cu manutele, dar sigur vruiam la mami:)) ca parca eram pusa pe fuga. Si mama saraca atata m-a infofolit incat nu mi se vad cerceii in poza  si arat ca un baietoi:(.

urasc sa dorm.

Sunt treaza de vreo doua ore si inca nu m-am prins sigur daca chiar am dormit :(( Ma obosesc visele in care alerg si nu ajung unde vreau sau unde trebuie. Cel mai „frumos” este ca personajele se schimba mereu intre ele, nu ma intalnesc si nu vorbesc cu cine trebuie, nu imi rezolv problemele. Sunt mai obosita decat atunci cand m-am pus sa dorm. Daca stie cineva vreun leac!..nu pentru somn :)) ci pentru vise, sa pot visa ce vreau…

Neata’buna la toata lumea! ;) Poate ma ajuta melodia asta sa imi iau somn inapoi :((.

vreau sa ma plimb!!!

Am patit-o de data asta destul de rau ! Am iesit martea trecuta la plimbare cu teo si cu florin , dar plimbarea s-a transformat intr-o lupta pentru a ajunge cat mai repede acasa. Ne-a prins ploaia, batea vantul teribil, dar chestia este ca doar eu sunt racita si ei nu au nimic! Norocosii! Am ajuns acasa si m-am simtit ok, am adormit aproape de ora trei dimineata pentru vreo cinci ore si surpriza a fost ca m-am trezit cu o durere ingrozitoare in gat. Nu am fost in stare sa vorbesc, sa mananc, sa beau apa..parca toate astrele se aliniasera conspirand impotriva mea. M-am gandit ca nu este bine si  durerea din gat ma facea sa imi piara pofta de orice trebuia sa fac in ziua respectiva asa ca m-am dus la farmacie.Am dat peste o farmacista simpatica si amabila :

” Buna ziua!:)”

„Buna!:) Spuneti, va rog!”

„M-am trezit de dimineata cu o durere nenorocita in gat care nu imi mai da pace , DATI-MI VA ROG ..CEVA..ORICE!!!…:( „, si mi-a recomandat niste comprimate ce se dizolva in gura, pentru dureri de gat pe baza de miere si fructe de padure. Am luat pastilele respective , am baut ceaiuri, am mancat fructe…si tot degeaba! Mai mult de atat a inceput sa ma usture si limba foarte tare ( pe langa faptul ca ma durea gatul fara pic de mila) ..apoi a inceput sa mi se exfolieze limba si urmatoarele doua zile mi-am clatit gura cu apa si cu propolis ca sa scap de usturime :)). Off ..ce saptamana horror!:)) Am intrerupt tratamentul cu acele  comprimate mentolate si m-am dus intr-una din zile la medic iar intamplarea a facut ca medicul sa nu fie la cabinet atunci..asa ca m-am dus din nou la farmacista mea de suflet ;)) si i-am spus tot pocinogul cu celelalte medicamente:

” Stiti?..hmm..am luat o folie din ce mi-ati recomandat acum trei zile si…”

„Da si ?..:) ( intrerupandu-ma).”

” Siiii….hmm ..simt o ameliorare in legatura cu durerea din gat , dar nu chiar atat de mare precum mi-as dori eu…apoi as mai avea o problema..”

” Obositi? aveti dificultati in respiratie si obositi destul de repede?”

” Da..se poate spune si asa , mi se intampla de o vreme :(.”

„Parerea mea este ca ar trebui sa va prezentati la un medic sa va consulte ..poate fi o pneumonie ascunsa si neaparat v-ar trebui un tratament adecvat…” si iar mi-a dat alte comprimate dar ” ..pe acestea le luati cate una in fiecare ora. Aveti aici o singura folie de 24 de comprimate dupa care trebuie sa va vada medicul. Si va mai dau de asemenea ceai de echinaceea care este bun pentru raceala si pentru intarirea sistemului imunitar.”

Si iar am baut  ceai cu lamaie, apa cu lamaie, ceai fara lamaie, portocale dupa ceai , ceai dupa portocale, supa, portocale si clementine, pere, mere si compot de pere, mere si compot de ananas, portocale si supa si iar supa, si ieri am mancat si compot de zmeura, pastilute cate una in fiecare ora si in felul acesta duminica imi revenisem destul de bine. Luni de dimineata am avut ceva treaba si am fost nevoita sa ies afara din casa..ehhh si uite asa cum de luni ” m-a intors raceala inapoi” :)) dar mai al dracu’ cu tuse si cu febra:)) iar azi am ajuns la medicul meu de familie.

Imi pun telefonul sa imi sune la ora 8 dimineata sa ma trezesc sa ma imbrac si sa plec la doctor, doar ca atat de frumos imi canta la ora aia Jah Cure  – to your arms of love de pe undeva de pe sub perna , pe unde mi se ratacise noaptea telefonul, incat atunci cand l-am gasit am apasat din greseala „amanare alarma 9 minute” si m-am mai luat putin cu somnul :)). Mi-am pus pe mine doua bluze, un hanorac, o geaca si un fular tras pana peste  nas si am plecat la medic unde ” Surprize! Surprize!”:)) mai erau alti 9 pacienti inaintea mea :)). .. si eu eram cea mai tanara dintre ei! ,.. si cea mai bolnava :)) si tot eu aratam cel mai rau dintre toti cei dinauntru :)). Am luat un loc si nu mi-am dat nici o secunda fularul la  o parte de pe fata :)). La un moment dat am si atipit pe scaun pentru ca azinoapte aproape ca am facut noapte alba la cat de aiurea m-am simtit. Oamenii se uitau suspect la mine…la ochii mei inlacrimati ca altceva nu aveam la vedere fiind destul de infofolita :)).

” 9 pacienti inaintea mea..offf Doamne da-mi rabdare :))” si de fapt timpul a trecut destul de repede pentru ca printre tentativele mele de atipire mai ascultam la ce vorbeau varstinicele :)):

” Nepoata mea este la Liceul Agricol si invata atat de bine  incat ieri m-a oprit diriginta ei pe strada sa imi spuna ca Mariana noastra este cea mai buna eleva din scoala..deci cum sa va spun!? Ea invata cel mai bine…si e cuminte si nu fumeaza, nu nimic.”

„Pai ce clasa e nepoata dumitale?”, intreaba o alta doamna mai in varsta.

” Este clasa a 9-a! Aici la Liceul Agricol ..la o sectie ceva legat de mediu, nu prea stiu cum i se spune exact.”

„Aaaa…desigur, despre mediu este vorba. Am auzit ca este o meserie de viitor. Dar in legatura cu cumintenia, nu as fi atat de sigura ca ..ganditi-va ca este abia clasa a 9-a. Mai are timp sa faca prostioare ..” :)))

” Nepoata mea este un model, imi dau cuvantul meu de om. Si daca ati vedea cum face cand vede fetele mai mari ca fumeaza, sau ca se duc cu baieti. Ea nu..ea invata si uneori o impinge mamasa de la spate sa mai iasa si ea afara cu colegele la un suc..” aruncandu-i o privire pe cat de taioasa , pe atat de convingatoare celei care se implicase in aceasta discutie..

” Tanti, am inteles,..pfff..nepoata dumitale este una si buna, un adevarat geniu in viata si o domnisoara manierata si docta fara precedent..destuuulll!!! va rog , ma doare capul!!” :)) gandeam eu.

Si discutia dintre cele doua doamne a continuat si s-au alaturat si alte persoane conversatiei numai eu nu am spus nimic pana cand am iesit din cabinet si am dat  „La revedere!” la plecare. Discutau despre adolescenti, cat de idioti sunt,ignoranti , buni de nimic si toti erau de aceeasi parere cum ca tinerii din ziua de azi vor reprezenta cu succes  scursurile de maine ale societatii. Tinerii din Romania sunt o adunatura de retardati, drogati, hoti, nu stiu nimic altceva decat distractie  si nu vor face nimic bun in viata lor..” au, au , daca traiau ei pe vremea lu’nea’Nicu..” (nostalgici)… de cate ori am auzit asta… Deci, dragii mei fosti colegi de scoala,  liceu si de facultate sa stiti ca din cauza noastra ( celor pana in 23 de ani) vom avea in Romania un viitor de r***t!

Si vine momentu in care ajung si eu la consultatie. Aud din cabinet „Urmatorul!” , dau sa ma ridic de pe scaun si ma ia o ameteala si imi zboara prin gand gripa porcina si „De ce eu?” plus ca m-au deprimat cativa pacienti de-ai medicului meu de familie care venisera sa isi faca vaccinul impotriva AH1N1 , doar ca se terminasera toate dozele de vaccin cu o zi inainte..si toti se uitau ciudat spre mine pentru ca eram cu ochii inlacrimati, rosie in obraji si cu fularul tras peste gura si nas, unii din ei chiar si-au pus gulerul de la haina la gura si au trecut usor pe langa mine ( sa nu cumva sa ma deranjeze) sa intrebe pe altcineva daca se face azi vaccinul sau nu, daca mai face cineva acest vaccin..numai ca noi cei care asteptam la consultatie nu doream niciunul sa ni se administreze acest vaccin ( pur si simplu nu am incredere, e parerea mea si nu sfatuiesc pe nimeni nici sa isi faca vaccinul, nici sa nu si-l faca..problema fiecaruia si pe langa asta, oricum de „crapat” tot trebuie sa „crapam” odata doar ca ar fi stupid sa murim dintr-o gripa nenorocita). Si cum intru pe usa la dna.dr. ma imi si spune:

„Ai racit Rebecca?!!”

..pai nu stiu, nu as fi atat de sigura, da’ dumneata ce spui? oare nu e destul de vizibil?, gandeam eu si ii raspund: „Mda..(imi arunc privirea pe geam ), m-a prins putin raceala!!..cred.”

Mi-a dat tratament , pastilutze cu albastru de metil, ceaiuri din farmacie cu paracetamol, repaus la pat, lichide si  fructe . O cutie de claritromicina m-a costat 55 lei , o cutie de ceai ceai cu paracetamol 12 lei 5 plicuri, iar comprimatele cu albastru de metil au fost ceva mai ieftine. Daca se intampla sa am o alta varsta si sa fiu nevoita sa imi cumpar aceste medicamente dintr-o pensie de 200 lei pe luna… imi luam medicamentele, plateam intretinerea ( poate imi si lasam apa sau curentul pe luna viitoare) si speram sa imi mai ramana bani pentru paine, cartofi si niste oua eventual, si nici nu as fi avut curajul sa visez la un fruct sau la  un desert. Cam asta ar fi fost situatia , chiar un prieten de al meu mi-a spus ca in curand „vom muri ca nu ne vom permite sa ne cumparam medicamentele de care avem nevoie..” desi acum se intampla asa ceva in tara noastra, numai ca va lua amploare toata chestia asta si in Romania de azi chiar cred ca vom ajunge in acest hal de mizerie, unde nu traiesti ci te tarasti. Nu ma vait, nu inspir mila, nu cred ca exagerez, dar asa vad eu lucrurile dupa cum se desfasoara momentan cam toate actiunile din tara noastra.

Si acum imi iau tratamentul si astept sa imi treaca starea asta pentru ca nu ma simt deloc bine :)) un limbaj mai colorat m-ar ajuta sa descriu mai bine felul in care ma simt:)) doar ca nu pot face asta aici!:)) Abia astept sa ma fac bine sa pot iesi la o cafea:)), sa pot iesi afara ca nu mai suport sa stau in casa si sa ma uit mereu la filme si incepe sa miroasa a oameni bolnavi la mine in camera:)), nu mai suport nici portocalele si m-am saturat si de supa si de tot felul de leacuri babesti pe care mi le aduna matusamea si bunicamea:)) am nevoie sa evadez !!! mai mult ca niciodata !!:))

speranta unei bune alegeri.

Spune ADIO la tot ce ai avut in minte pana acum si lasa-ma sa ma prezint tie.

BUNA! Numele meu este albert. Eu ma ocup cu ceea ce te intereseaza si pe tine, adica,  incerc sa ma suport, supravietuiesc intru speranta de maine!Acesta sunt eu: am doi ochi si doua maini. El este celalalt, cel pe care nu l-am intalnit nicodata, dar despre care Ea imi aminteste mereu spunandu-mi ca El sunt Eu in oglinda.Spuneam ca am doi ochi( ochii mei au ramas tot ce e mai important din mine din ceea ce reprezint)Cu acesti ochi privesc in sufletul tau ( desi nu te cunosc, nu ma cunosti, nu m-ai intalnit niciodata pana acum..pentru ca de aici se chimba totul) in timp ce tu incerci sa descoperi ce ascund  si sa te identifici in parte cu mine. Nu uita, vad in sufletul tau , ma poti minti in aceasi masura in care vrei sa te minti tu insuti ( si pentru asta iti multumesc). Am doua maini.. ele m-au dus in atingerile cele mai nepretuite, prin ele am simtit cum  ideea de tresaltare a inimii capata un alt sens cand cel pe care il atingi iti inpoiaza gestul.Stiu chiar si o poveste despre Ei !!…( se spune ca si-au atins mainile de cateva ori iar mai tarziu s-au indragostit unul de celalalt)…

Am ajuns aici : nu suntem intr-o incapere, nu iti distrage nimic atentia de la sufletul tau..te anima doar adierea vantului, aerul rece si aburul diminetii cand iti inunda toata fiinta luandu-te pe nepregatite ..acesta este caminul meu, locul meu unde imi nasc ganduri, idei, sentimente. Aici ma ascund eu pentru a continua darul supravietuirii. Incerc sa fac diferentele lumesti in acest loc al meu.. stiu ca locul in sine inseamna stabilitate, iar eu sunt intr-o continua miscare, dar nu conteaza de cate ori vin si plec de aici, conteaza cum vin si cum plec..iar eu, pana acum, mi-am facut un obicei din a pleca de fiecare data cu cate  o noua idee, un nou gand ce ma ajuta sa fac urmatorul pas.

M-am nascut in urma unei alegeri. Am vrut sa stiu pana nu demult pe ce baza s-a facut aceasta alegere si cum de mi s-a dat voie la viata. Pentru mine alegerile sunt acele actiuni prin care involuntar este necesar sa renunti la ceva ( sa renunti, nu sa inlocuiesti ) pentru altceva. Mai greu este atunci cand trebuie sa renunti la o persoana..faci asta ca si cum naturaletea si viata ta ar fi cumparat un suflet , apoi il vinzi .. nu pentru ca nu iti mai foloseste, ci pentru a-l elibera, pentru a-l readuce la realitate, lasandu-l sa isi caute un nou sens..pe care in cele din urma il va gasi ( spun asta cu toata increderea mea ).

Eu am primit viata si focul! Eu m-am ivit la un moment nepotrivit.. am facut pe cineva sa plece, el mi-a dat focul!

feelings

Ma trezisem ..hmmm..atat de odihnitor.Au fost o zi si o noapte minunate.El nu se trezise inca :)nu conta ca era prima noapte acolo eram la fel de matinala,iar apoi,femeile se trezesc mereu primele.  Printre draperiile de matase de un turcoaz neobisnuit ,mirosind puternic a artizanat din zona ,imi jucau printre gene cateva raze de soare caldut de dimineata „E vremea..”incepusem a chicoti prin camera ,uitadu-ma la el sa nu il trezesc..”e vremea sa ies de aici..sa ma desprind de obiceiul meu cu mirosul de mucegai „din camerele de hotel mult prea vizitate de alti tineri indragostiti ca si noi..ma uitam imprejur ..totul era perfect..toate elementele se imbinau perfect ,toate piesele de mobilier ,desi batute de vreme si cu unele modele ciudate din furnire..se potriveau..”Toate sunt acolo unde trebuie sa fie…exact cum sunt lucrurile in viata mea de cand l-am cunoscut pe el”..ca un imens puzzle unde noi amandoi am pus in locul potrivit ., locul ,poate,nestabilit de noi ci de Cineva mai puternic,am pus fiecare clipa de fericire ,fiecare amintire , atingere ..fiecare neajus si toate sperantele pentru maine acolo unde le vom cauta si le vom gasi mereu daca noi amandoi vom hotara sa le pastram.M-am aplecat sa il sarut pentru a sti ca sunt inca langa el si ca nu are sa isi bea cafeaua singur,dar printr-o miscare stangace a mainii lui ma indeparta usor ca si cum ar fi vrut sa imi spuna ca nu e deajuns …”prea mult timp de umblat hai-hui si prea putina odihna…Iubita mai am nevoie de zece minute de somn!! „Sub biletul pe care mi l-a trimis aseara in buchetul alb de trandafiri mi-am gasit inelul de logodna ..l-am pus pe deget admirandu-i cu zambete frumusetea pietrei rosii ca focul.M-am oprit sa mai citesc inca o data ce mi-a  scris inima ta :

” Tu ..esti acel Luceafar , ce mi-ai luminat privirea.

Tu m-ai scos cu greu din umbra  si :) mi-ai daruit iubirea!..

Iti multumesc pentru ca tu existi si pentru ca m-ai lasat sa fac parte din viata ta.

Viata asta ne poarta pe valurile evenimentelor si indiferent cat de usor ne este astazi ,sau cat de greu ne va fii maine,dragostea noastra , a unuia pentru celalalt deschide noi orizonturi pentru a invinge orice obstacol.

Te iubesc mai presus decat propria mea existenta si sper sa porti aceste cuvinte pentru tot restul vietii in sufletul tau bland.

Semnat : Cu dragoste de om pentru un suflet de inger” mereu al tau iubit”

Venetia imi parea acum cu mult mai primitoare decat in toate imaginile mele pe care le aveam intiparite in minte dupa toate cartile pe care le-am rasfoit si dupa toate fotografiile care mi-au trecut prin mana pana atunci.Asta a fost dornita mea : sa ajung cu el cu cel pe care il iubesc ..cu cel de ale carui sentimente eram convinsa..Mi-a fost greu sa spun DA .. urmele adanci se vindeca greu, iar sufletul meu nu a fost nicodata de vanzare.Am colindat azi toate tarabele din piata San Giovani e Paolo, cautand masti de carnaval si diefrite alte lucrusoare pe care le voi „pune undeva bine”cand voi ajunge acasa si pe care le voi sterge mereu de praf amintindu-mi tot ce am trait cu tine aici..Trebuia sa fi iesit si tu cu mine aici, sa cumparam impreuna toatea aceste suveniruri,dar majoritatea masculina nu place shopping-ul,asa ca ai o scuza. San Giovanni e Paolo – in piata larga,aerisita ,cum nusunt multe in Venetia,sta o stauie ecvestra.Pe un soclu neobisnuit de inalt (datorat lui Alessandro Leopardi)se ridica Bartolomeo Colleoni in armura si cu bastonul gradului sau in mana  dand o imagine unica de orgoliu si energie concentrata..Intri in batranul edificiu,treci pe langa cateva panze remarcabile ca Sfantul Cristofor de G.Bellini sau Incununarea Fecioarei de Cima da Conegliano,si te opresti doar in fata unei surse de putere,o madona bizantina adusa tot din Orient,de peste jumatate de mileniu.Pentru ca uneori ma simt singura si pentru ca mereu imi lipsesti,pentru ca uneori privesc Luna si ma intreb daca nu cumva o privim amandoi odata si pentru toate lucrurile bune si rele pe care le-am impartasit incepand cu diminetile racoroase de mai , pentru tot ce ai facut pentru mine cum nu a facut niciu alt prieten ,eu iti multumesc acum.. atunci cand nu esti in preajma mea imi lipseste privirea ta calda si zambetul dupa fiecare intrebare iscoditoare pe care mi-o adresezi…esti incorect de aproape de mine si ma gandesc ca intr-o zi asta imi va face rau.

Biserica Santa Maria Gloriosa ai Frari,edificta in secolele XIV si XV este o cladire batrana ce infatiseaza austeritatea nobila a goticului temperat de clasicitatea funciara a gustului italian.Masivitatea romanica a zidurilor nu e apasatoare datorita raporturilor bune de inaltime intre nava centrala si navele laterale,accentuata de inclinarea geamana a acoperisurilor.Alaturi de Frari stau Biserica di San Rocco si Scuola di San Rocco,constructii din secolele XVI-XVII(Renastere tarzie si baroc , in care abunda frescelelui Tintoretto cu subiecte biblice).