Fraieri si companii neplacute

Am cumparat, am daruit, am dat la schimb si am vandut multe treburi intr-un sfert de viata de om. Am cumparat carti, haine si vesela de care nu am avut niciodata nevoie, am dat la schimb sarut pentru mai multe saruturi, am daruit o cafea dulce pentru un zambet de care imi era dor si am vandut bani; nu conteaza ce si cum am facut, important este ca prefer sa cred ca de-a lungul anilor am iesit in castig.

Recent am vandut un cadou, o atentie, mai multe informatii si zece minute de amabilitate unui om pe care doresc sa il vad doar o data la 3 ani. Sunt condescendenta cu cine nu imi merita amabilitatea. Asta este o alta problema de a mea.

Intr-o plicticoasa zi petrecuta pe Planeta, imi trecusera prin cap aproape o duzina de fraieri ce nu au stiut sa imi accepte complimentele . Indiferent de varsta si statut cultural, fraierii, au momente de plutire in care nu stiu sa imi raspunda la intrebarile: de ce nu este asa cum spun eu? de ce iti este greu sa imi raspunzi la intrebari? de ce nu imi explici cum sta treaba? de ce nu imi dai voie sa iti explic si continui sa trancani? de ce ai o invidie idioata pe starea mea de bine?

Umblatu’ face sa intalnesc persoane ce nu sunt in stare sa se adune si sa imi vorbeasca pe intelesul meu, sau pe intelesul sau, sau pe al altora ( eu pricep oricum, doar joc teatru ca nu ar fii asa), iar atunci imi reprim toate emotiile si ma apuca greata. Doua lucruri am invatat foarte bine in viata: sa dorm oriunde, in orice conditii plus zgomot si sa dau explicatii celor ce conteaza pentru mine.

Actiuni ale oamenilor ma determina sa pun intrebarea : De ce? Cei ce nu sunt capabili sa imi raspunda, incep a se exprima onomatopeic, cu ezitari de priviri, degete duse la buze sau la tample, din nou ezitari…o incrucisare de brate, un zambet strain, schimbari de pe un picior pe celalat si in general nu stiu cum sa scape mai repede din discutie, apoi urmeaza raspunsuri ce nu ma multumesc.

Nu merit sa imi bat capul cu raspunsuri pentru aceasta intrebare de la oricine. Este doar vina mea ca dau peste astfel de oameni. Adica nu este nimeni responsabil pentru ca eu decid sa imi schimb azi traseul si in loc sa merg pe str.Avram Iancu,pe unde merg de obicei, mi-a trecut prin cap sa merg pe str.Gen.Dragalina unde ma intalnesc cu un fost coleg de liceu ce imi prezinta iubita cu care eu imi voi bea cafelele mai tarziu. Responsabilitatea mea ca am dat peste ea, responsabilitatea mea ca legam o amicitie si la fel este raspunderea mea daca una din noi face nasoale.

De ceva vreme am inceput sa imi amintesc cum am facut cunostiinta cu X si cu Y .. Am descoperit ca niciodata nu am intins mana de „Ma bucur sa te cunosc” cu adevaratii prieteni.

Idee: sigur faptul ca nu isi gasesc raspunsurile la intrebarile mele cu „de ce”, ma deranjeaza la oameni. Ne invartim unii in jurul celorlati atata vreme, iar mai apoi nu esti in stare sa raspunzi la o intrebare. Eu las timp de gandire, nu imi trebuie raspuns imediat, dar sa existe un raspuns, caci altfel stiu cu siguranta ca prezenta mea nu prea a contat in viata celuilalt pe care i-am influentat-o mai mult sau mai putin, si lipsa unui raspuns ma determina sa intru intr-o stare defensiva prelungita .

Cred ca am zis de cateva ori ca oamenii sunt rai, dar acum nu mai cred asta. Toti oamenii sunt okay si buclati, doar ca le place sa lungeasca foarte mult chestiile care pentru ei nu mai au valoare sau nuau avut de la bun inceput. Este o eroare tehnica la nivelul mansardei… Am intalnit oameni ce erau rusinati sa spuna adevarul, exista si oameni ce se multumesc sa traiasca in umbra celor ce pretind sa ii protejeze. Unii oameni uita usor si de aia gresesc mereu, alti fraieri nu trec cu vedere si de aia vor gresi din ce in ce mai des fata de cei ce nu merita de fapt. Asta inseamna sa iti alegi victima nepotrivita. Mai este o categorie de fraieri , dar astia sunt dusi rau pe alte meleaguri pentru ca ei viseaza in fiecare zi la persoane si evenimente ce nu vor avea loc niciodata in viata lor. Sunt persoane mereu nemultumite de viata pe Planeta de cand isi dau seama si isi constientizeaza existenta pe aici printre noi. Altii sunt fericiti ca exista tot felul de tipare, scoase de inteligente superioare, cum ar fii chiar si administratorul de scara , privit intr-o lumina sfanta, de catre fraier.

Ma bucur ca in lumea asta plina de nesimtiti, am intalnit oameni ce stiu sa zambeasca autentic, cu bun simt si cu responsabilitatea de a-l lasa si pe celalalt sa ii intoarca frumosul gest.

…Eu sunt genul de om ce nu insista daca nu ii place ceva; ce se va plictisi si simti in plus in orice loc mirific de pe terra, daca nu se afla in compania placuta.

Am pus articolul in categoria despre psiho, pentru ca ar trebui sa te faca sa gandesti si din perspectiva celuilalt ce asteapta de la tine mai mult decat ai tu de gand sa ii oferi.. Oamenii asteapta raspunsuri si explicatii, deci evita sa le dai o voma si atat… evita sa spui nimic, mai ales celor ce conteaza si ce iti sunt alaturi.

Într-un sfârşit, o farmacistă amabilă.

Sunt un farmacist ignorant!

Breaking News << Exista cel putin o farmacista amabila in tara noastra >>.

Dialog:

” Grandma’, cand stau  si ma uit pe geam cum ninge …ma loveste  pofta de inghetataaaa .”

„Da’ cine dracu ‘ mananca inghetata pe vremea asta?”

„Stai sa iti dau bani sa te duci pana jos sa imi cumperi o inghe’  (alint de mana a doua pentru inghetata) de vanilie … sau de capsuni, ca eu aici lesin de pofta!”

Si o trimit pe biata si batrana mea grandma’ sa imi achizitioneze o inghetata ( ca doar trebuie sa ii faca pe plac singurei ei nepoate).

„Ia si tu o lingurita si vino de te infructa din acest desert racori-dulce-acrisor!” si ridic mana cu inghetata exact sub nasu’ ei ,obligand-o sa se uite pe sub rama ochelarilor : „Ce bine se simte  aroma asta de vanilie! … producatorii din ziua de azi nu se zgarcesc ca pe vremurile tale. Hai gusta, incearca! Te-ai lasat de fumat, da-te pe dulciuri, asta fac toti pensionarii. Inghetata este dependenta aproape perfecta.”, si ma pun de o imbii ca nimic pe lumea asta nu imi face mai mare placere decat sa fac pofta cuiva cu de-ale gurii pentru a se pune in pielea pofticiosilor ca mine.

In fapt inghetata nu era intr-atat de nemapomenita … pentru ca nu se numea BEST sau BIANCA, dar la vreme de pofta mare ma multumesc cu ce primesc fara figuri pe langa.

Dialog in prima noapte de agonie:

„Grandma’,… du-te fa-mi un coldrex ca am febra.”

„Cat e ceasul?”

„E 12 noaptea…. du-te mai repede.”

„E doua jumate fata.”

„Accept si doua jumate, numai du-te mai repede si  fa-mi un coldrex.”

Beau un coldrex, schimb 2 randuri de haine , iau o aspirina si incep a ma zgai la pereti in asteptarea fazei in care ma fura somnul. Rahat! E 4 si un sfert si pe mine ma chinuie durerile de amigdale . „Grandma’ mi-e rau, vino sa vezi daca mai am febra.”

La 5 jumate ” Grandma’ sa ma trezesti la 9 jumate sa ma duc la MARMACIE sa imi iau ceva bumbi ca nu mai pot de rau.”

La 8 „Grandma’ cat e ceasul? Unde pleci? Mi-e rau, ma doare gatul, am febra, fa-mi un ceai … orice gasesti !”

Mai precis asa ma suporta necajita mea Grandma’ de fiecare data cand bolesc. O singura daca a avut tupeul sa-mi  comenteze noaptea cum  ca ea e obosita si ca vrea sa doarma si mi- a luat la ” purificat” toate poftele  ce imi provoaca febra si dureri in gat, dar eu din starea de boala am prins  voce si forta iesind  ceva de genu:

” Du-te si adu-mi!”

„Eu sunt femeie batrana , nu te gandesti si la mine ca am nevoie sa dorm? Daca sti ca nu ai voie sa mananci inghetata, abtinete .”

„Pai da, ca pe tine aia te intereseaza numai sa dormi, si de mine sa nu aiba grija nimeni cand sunt bolnava, ma faci sa tip acuma pe tine ca nu mai pot de gat. ”

„Lasa nu mai tipa la ora asta ca te aud vecinii.”

„Da’ nu ma fa sa imi dau cu parerea sincer despre vecini. Toata ziua stai cu ei la barfa si cand sa imi aduci si mie un ceai ti-e greu.”

„Bine iti aduc un ceai.”

„Si o comprese cu tuica sa imi pun pe frunte ca nu mai pot de febra.”

„Daca nu ai mai manca inghetata, nu ai mai face febra!”

„Mai femeia lui Dumnezeu, tu nu pricepi ca nu-mi cere gura inghetata, ci creierul?”

Ma trezesc dimineata cu rau de inaltime , rau de mare, si rau de masina desi toata noaptea statusem ca o lepra infipta in mijlocul dormitorului, ma imbrac cu ce apuc, nu ma fardez, nu imi pun cercei, ies pe usa si ma gandesc ca imi lipseste o vesta reflectorizanta pentru a banui  vecinatatea ca lucrez la social in primarie.

„Neata’ buna vecina. Ce faci? Te duci la lucru?”

Dar nu m-am dus la lucru niciodata in halul asta!…”Neata’. Nu ma duc la lucru ca nu mai lucrez de 4 luni …de fapt.”  ( Deci no reason sa imi mai spuna cineva „fata de la cablu”.)

Ajung la farmacie :

„Buna dimineata. ” Eu salut farmacista cu amabilitate si caldura, anticipand  de la ea procedeul idem … dar nimic.  Ea muta ! Ma vede cu coada ochiului ca am intrat in farmacie.  Iau pozitia de repaus si imi indrept privirea spre vitrina cu ceaiuri … inca asteptand acel salut cu care imi ramase datoare. Si iar nimic. Fac calcule ” E 9 jumate, de la ora 9 se deschide,  eu sunt prost imbracata, tu esti gretoasa ca mata dimineata asta!. Posibil ca gandesti : ce dracu’ cauta asta asa devreme aici? sper sa fie cineva pe moarte de ma intrerupe din ” lucru”.”Se rupe tacerea:

„Da, spune.”

Pe silence imi sare mustarul: Gretoaso ” Dati-mi o cutie de decasept si un ceai de echinaceea.”

„N-am ceai de echinaceea.”

„Nu am inteles ce ati spus. Repetati , va rog.”

Isi da ochii peste cap si imi spune ca nu are ceai. „Multumesc.” Un „cu placere. La revedere” nu cunosti, dar lasa ca ma duc sa caut ceai si pe urma vin sa iti aduc lamaile sa iti taie greata.

La farmacia cealalta de la care mi-am cumparat ceai am dat peste alte doua gretoase de farmaciste. Le-am dracuit pe toate 3 gloabe in drum spre casa pentru ca este deplasat sa lucrezi cu oamenii si tu sa nu fii in stare sa iti deschizi protezele sa saluti, sa scoti un zambet, sa lamuresti omul atunci cand are nevoie si sa nu te crizezi ca o retardata cand te intreaba careva ce e ala augumentin, ca de aia te-a facut mata farmacista sa ma lamuresti pe ce dau banii si ce ingerez.

Intr-o farmacie din Resita ( al carui nume nu il mai retin :)) ) , am intalnit o farmacista ” defecta” sau o farmacista amabila. Pe la pranz, intr-o zi destul de aglomerata, am stat la rand aproape jumatate de ora si am vazut-o pe aceasta doamna farmacista cum se purta cu clientii. A avut la ea saluturi si formule de politete pentru toata lumea, a ascultat, a servit,  a rabdat necunoscatori intr-ale medicamentatiei prescrise, batrani si copii. Am simtit si eu ca vorbesc cu un om nu cu niste capre speriate cum sunt toate farmacistele de la mine din oras.