Fraieri si companii neplacute

Am cumparat, am daruit, am dat la schimb si am vandut multe treburi intr-un sfert de viata de om. Am cumparat carti, haine si vesela de care nu am avut niciodata nevoie, am dat la schimb sarut pentru mai multe saruturi, am daruit o cafea dulce pentru un zambet de care imi era dor si am vandut bani; nu conteaza ce si cum am facut, important este ca prefer sa cred ca de-a lungul anilor am iesit in castig.

Recent am vandut un cadou, o atentie, mai multe informatii si zece minute de amabilitate unui om pe care doresc sa il vad doar o data la 3 ani. Sunt condescendenta cu cine nu imi merita amabilitatea. Asta este o alta problema de a mea.

Intr-o plicticoasa zi petrecuta pe Planeta, imi trecusera prin cap aproape o duzina de fraieri ce nu au stiut sa imi accepte complimentele . Indiferent de varsta si statut cultural, fraierii, au momente de plutire in care nu stiu sa imi raspunda la intrebarile: de ce nu este asa cum spun eu? de ce iti este greu sa imi raspunzi la intrebari? de ce nu imi explici cum sta treaba? de ce nu imi dai voie sa iti explic si continui sa trancani? de ce ai o invidie idioata pe starea mea de bine?

Umblatu’ face sa intalnesc persoane ce nu sunt in stare sa se adune si sa imi vorbeasca pe intelesul meu, sau pe intelesul sau, sau pe al altora ( eu pricep oricum, doar joc teatru ca nu ar fii asa), iar atunci imi reprim toate emotiile si ma apuca greata. Doua lucruri am invatat foarte bine in viata: sa dorm oriunde, in orice conditii plus zgomot si sa dau explicatii celor ce conteaza pentru mine.

Actiuni ale oamenilor ma determina sa pun intrebarea : De ce? Cei ce nu sunt capabili sa imi raspunda, incep a se exprima onomatopeic, cu ezitari de priviri, degete duse la buze sau la tample, din nou ezitari…o incrucisare de brate, un zambet strain, schimbari de pe un picior pe celalat si in general nu stiu cum sa scape mai repede din discutie, apoi urmeaza raspunsuri ce nu ma multumesc.

Nu merit sa imi bat capul cu raspunsuri pentru aceasta intrebare de la oricine. Este doar vina mea ca dau peste astfel de oameni. Adica nu este nimeni responsabil pentru ca eu decid sa imi schimb azi traseul si in loc sa merg pe str.Avram Iancu,pe unde merg de obicei, mi-a trecut prin cap sa merg pe str.Gen.Dragalina unde ma intalnesc cu un fost coleg de liceu ce imi prezinta iubita cu care eu imi voi bea cafelele mai tarziu. Responsabilitatea mea ca am dat peste ea, responsabilitatea mea ca legam o amicitie si la fel este raspunderea mea daca una din noi face nasoale.

De ceva vreme am inceput sa imi amintesc cum am facut cunostiinta cu X si cu Y .. Am descoperit ca niciodata nu am intins mana de „Ma bucur sa te cunosc” cu adevaratii prieteni.

Idee: sigur faptul ca nu isi gasesc raspunsurile la intrebarile mele cu „de ce”, ma deranjeaza la oameni. Ne invartim unii in jurul celorlati atata vreme, iar mai apoi nu esti in stare sa raspunzi la o intrebare. Eu las timp de gandire, nu imi trebuie raspuns imediat, dar sa existe un raspuns, caci altfel stiu cu siguranta ca prezenta mea nu prea a contat in viata celuilalt pe care i-am influentat-o mai mult sau mai putin, si lipsa unui raspuns ma determina sa intru intr-o stare defensiva prelungita .

Cred ca am zis de cateva ori ca oamenii sunt rai, dar acum nu mai cred asta. Toti oamenii sunt okay si buclati, doar ca le place sa lungeasca foarte mult chestiile care pentru ei nu mai au valoare sau nuau avut de la bun inceput. Este o eroare tehnica la nivelul mansardei… Am intalnit oameni ce erau rusinati sa spuna adevarul, exista si oameni ce se multumesc sa traiasca in umbra celor ce pretind sa ii protejeze. Unii oameni uita usor si de aia gresesc mereu, alti fraieri nu trec cu vedere si de aia vor gresi din ce in ce mai des fata de cei ce nu merita de fapt. Asta inseamna sa iti alegi victima nepotrivita. Mai este o categorie de fraieri , dar astia sunt dusi rau pe alte meleaguri pentru ca ei viseaza in fiecare zi la persoane si evenimente ce nu vor avea loc niciodata in viata lor. Sunt persoane mereu nemultumite de viata pe Planeta de cand isi dau seama si isi constientizeaza existenta pe aici printre noi. Altii sunt fericiti ca exista tot felul de tipare, scoase de inteligente superioare, cum ar fii chiar si administratorul de scara , privit intr-o lumina sfanta, de catre fraier.

Ma bucur ca in lumea asta plina de nesimtiti, am intalnit oameni ce stiu sa zambeasca autentic, cu bun simt si cu responsabilitatea de a-l lasa si pe celalalt sa ii intoarca frumosul gest.

…Eu sunt genul de om ce nu insista daca nu ii place ceva; ce se va plictisi si simti in plus in orice loc mirific de pe terra, daca nu se afla in compania placuta.

Am pus articolul in categoria despre psiho, pentru ca ar trebui sa te faca sa gandesti si din perspectiva celuilalt ce asteapta de la tine mai mult decat ai tu de gand sa ii oferi.. Oamenii asteapta raspunsuri si explicatii, deci evita sa le dai o voma si atat… evita sa spui nimic, mai ales celor ce conteaza si ce iti sunt alaturi.

Anunțuri