Eu unde voi ramane?

„Cele mai pretioase daruri (deci cele care au contat cu adevarat) pe care le-am primit in viata mea, au chipuri de oameni. Nu conteaza ca sunt lucruri, vorbe, animale de companie sau vreo melodie uitata de restul lumii … pur si simplu doar unul dintre acestea are puterea de a-mi aminti de tine. Cum reuseste nici eu nu stiu!, dar o face de minune, chinuindu-ma uneori si alinandu-mi dorul de tine de cele mai multe ori.

Imi ramane a ma intreba: „Unde pot fugi pentru a-mi gasi locul? Unde sa imi fac culcusul? Unde sa ma stabilesc pentru a nu mai fi nevoie sa-mi fie teama si sa improvizez ascunzisuri? Eu unde voi ramane?? Sa ma intorc de unde am plecat si sa gasesc doar strazile singure si goale, caci tu nu mai esti demult timp acolo pentru mine. Sau sa ma arunc inainte pentru ca oricum cineva are sa ma prinda la timp, inainte sa cad definitiv?!”.”